Nicolina – un “premiu” la Zece pentru Romania

28 Septembrie 2008, 3:31 am

Pentru generatia mea, Nicolina parea in anii 1990 un loc de munca de vis. Multi din fostii mei colegi au lucrat acolo, inclusiv eu am facut practica industriala in doi din anii de facultate. Pentru multi din ieseni, Nicolina, Fortus (fost CUG), Terom, IPA, Tepro, etc au reprezentat si mai reprezinta inca sansa de a avea un loc de munca.

Din pacate trecerea de la proprietatea de stat la “privatizarea” tipic romaneasca nu a adus mari concerne internationale care sa modernizeze fabricile existente pentru a ramine pe piata si a functiona in continuare. Cu o politica fiscala tot mai dura, cu management defectuos obisnuit sa cerseasca mai degraba prin oamenii politici anularea platii unor datorii la stat sau sa indatoreze atat de tare incat sa se poata vinde ulterior unor investitori “strategici”, piesele grele ale industriei iesene au inceput sa scartaie din toate incheieturile sucomband pe rand. Astazi putine din ele se mai pot mentine intr-o economie mondiala caracterizata de globalizare si piete internationale.

In urma cu doar cativa ani, Nicolina primea mesaje de incurajare false si promisiuni fara sustinere. Urma o preluare in spatele careia se aflau oameni politici controversati sau “construiti” de un nucleu politic dur recunoscut din Bacau. Un timp s-au miscat formal contracte amagitoare pentru angajati, creandu-se senzatia unor bruste revigorari cu tot felul de piese grele pentru Iran sau alte tari exotice. Dupa o perioada de miscari financiare interesante, lichiditatile fiind orientate spre noii furnizori de materii prime sau servicii, apare prima schimbare de actionariat. Noua conducere reuseste intr-un timp scurt sa obtina de la noua clasa politica de dupa 2004 promisiuni si mai si, precum si juraminte cu mana pe inima ca vor fi protejati prin influenta materna a noului mogul de Bahlui (presa vremii abunda in aceste declaratii de vesnica …).

Rezultatul: fosta Nicolina este astazi in stare de insolventa. A trecut prin toate situatiile penibile posibile. In perioada cand am fost prefect, am avut multe intalniri cu sindicatul in care sperantele unor oameni se agatau de orice raza de lumina. O viata de om petrecuta in industria constructiilor de masini te aduce dupa 20-30 de ani de munca aproape de pensie si fara sanse de reintegrare. Sindicatul inca mai spera in renasterea Nicolinei chiar daca din punct de vedere juridic nu mai avea angajati decat pentru paza.

O afacere care a devenit doar o zona de interes imobiliar. Daca nu ar fi fost inclusiv cladiri de patrimoniu poate multe ar fi fost deja darimate. Politicienii care promisesera marea cu sarea astazi au devenit oameni galagiosi, vocali, cu tupeu (marca Zilberstein sau cum s-o mai numi) si anunta cat de multe au facut (omitand ce nu au facut sau ce a disparut intre timp). Reusita lor este atat de mare politic incat au devenit fanioane politice. Pentru cine, veti intreba, daca la noi acasa e prapad? Pentru ei evident. Mai ales ca de multe ori cifra de afaceri a crescut brusc cu procente care sfideaza orice evolutie a unei afaceri normale intr-o tara civilizata.

Final posibil: Ce ati spune daca ar aparea o firma care ar realiza o linie de montaj si service pentru utilaje agricole moderne sau caracteristice lucrarilor de infrastructura? Poate nu ar mai fi Nicolina de altadata insa s-ar ajunge la o solutie de pastrare a unei traditii.

Exemple sunt foarte multe. Pina si in Belarus se realizeaza doar montajul de exemplu pentru celebrele MAZ. Deci se poate. Marile concerne prefera sa mute acest gen de montaj final mai aproape de pietele de desfacere, iar Romania este o piata extraordinara pentru aceste genuri de utilaje.

Asta insa nu ar insemna profituri private pentru oamenii politici si mindria de a deveni celebri prin declaratii de avere incredibile de la an la an. Nu stiu daca sloganuri de genul “Deputatul tau” sau “ Mai bine pentru cei multi”, specifice anilor scursi din 2000 pina azi mai pot convinge. Se poate si altfel. Doar ca sunt necesari oameni de un altfel de structura. Nu numai Europa ci si cetatenii s-au saturat de coruptie si joc de imagine fals.