Imobiliarele – afaceri private cu bunuri şi bani publici

1 Octombrie 2008, 8:33 pm

În domeniul imobiliar, a apărut o schimbare majoră: pentru că nu prea mai rentează afacerile cu terenuri sau apartamente (au scăzut preţurile, iar băncile nu mai oferă condiţii lejere pentru achiziţii), speculatorii cu sprijin politic din acest gen de business au pus ochii pe patrimoniile imobiliare din domeniul public.

Haideţi să discutăm, de exemplu, despre exproprieri. În cazul unor obiective de interes public, statul ar trebui să fie puternic, să poată interveni şi să exproprieze în condiţii clare. În alte ţări europene, nu e nevoie de ani de zile pentru aşa ceva: există grile de despăgubiri calculate destul de strict la nivel naţional şi ţinând cont de zonă şi context, ceea ce elimină posibilitatea speculaţiilor. La noi, se vine cu studii ale unor experţi care, din câte am văzut în mass media, calculează diferit valoarea pentru terenul lui X faţă de terenul lui Y, chiar dacă acestea sunt gard în gard (aşa cum s-a întâmplat în cazul Aeroportului Iaşi) şi diferenţele nu sunt de câţiva euro. Iar noi rămânem surprinşi pe moment de asemenea megaescrocherii, iar apoi ne luăm cu alte treburi. Din păcate, şi instituţiile abilitate tac.

Exemplele pot continua şi ar trebui să nu ne mai mirăm de ce mari agenţi economici din Iaşi, precum Nicolina, Fortus, Terom (şi, cât pe ce, şi Antibioticele) sunt pe cale de dispariţie. Şi, pentru asta, aţi auzit că ar fi fost cineva tras la răspundere?!

Ţara arde, iar d-l Simirad vrea sediu nou. La limita legii

1 Octombrie 2008, 8:01 pm

„Ţara arde şi baba se piaptănă” spune un vechi proverb românesc; „se piaptană pe bani publici”, aş completa eu, pentru a descrie modul în care se tratează bugetul judeţului Iaşi. Proiectul unui „atât de necesar” megalomanic sediu nou de Consiliu Judeţean, în valoare de vreo 10 mil. de euro, pare desprins din filmele din epoca primarului Simirad. Dacă glumiţele ieţite de pe limba lată a domnului preşedinte de CJ nu ne-ar costa atâta, zău ca am râde; dar aşa, la banii aştia, ne cam îngheaţă zâmbetul pe buze.

Pentru că nu vreau să judec situaţia cu prezumţia de vinovăţie, ci consider că inepuizabilul „nea Costică” nu-şi dă seama de ceea ce face, vin cu două propuneri:

1. Se pot găsi resurse financiare din programele operaţionale deja active cu bani europeni. Măcar salariaţii din CJ ar trebui să ştie de axa 1 a PODCA. Dacă nu, îmi pare rău, dar ar trebui să se documenteze, ca să nu repetăm mişcarea ca în cazul creditului Dexia. Asta ar însemna că noi, cetăţenii, să nu dăm niciun ban pentru pretenţiile faraonice şi igienizarea zilnică a d-lui Simirad, ci să folosim pentru asta bani europeni. Bineînţeles, asta înseamnă şi ca documentaţiile lucrărilor şi etapele de fapt să fie avizate de autorităţile de management de la Bucureşti, iar celor de la Iaşi să nu le iasă mare lucru din afacere.

2. Legea nr. 273 a finanţelor publice locale, aparută în iunie 2006, are un capitol legat de programele de investiţii publice (vezi art. 42), rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin Direcţia de finanţe locale (art. 43), aprobarea acestor proiecte (art. 44), condiţiile pentru includerea investiţiilor în proiectul bugetului (art. 45) etc.. Le recomand d-lui Simirad şi celor ce susţin această aberantă cheltuire de bani publici lecturarea acestei legi fiindcă asta i-ar scuti de mari probleme. Cum nu garantez că o vor face, le spun doar că, în baza legii menţionate, programul de investiţii se aprobă prin hotărâre de CJ cu evidenţierea acestora. Nu poţi să introduci şi să scoţi modificări, inclusiv corecţii bugetare, la nivel de judeţ, decât în anumite momente (trimestrial, semestrial). Până la a fi introdusă clădirea în patrimoniul judeţului, mai este şi etapa respectării cerinţelor bugetare ale finanţelor publice locale. Apoi, a auzit cineva de studii de fezabilitate, expertize sau documentaţii tehnico-economice care să fie aprobate de plen? Evident nu!

Pour les connaisseurs: ştiu ce spun, pentru că am condus în minister structura unde se nasc legile pentru administraţie. De aceea, pot spune că sunt suspect de neclare demersurile pentru construirea respectivului sediu. Dar, deocamdată, până trece toamna, pot doar să atrag atenţia asupra acestui fapt.