Radiografie simplă…

8 Octombrie 2008, 4:32 pm

Am citit şi auzit foarte multe opinii despre ultimele evenimente, cele legate de demiterea lui Cristian Adomniţei şi despre criza economică şi măsurile BNR. Observ o atenţie sporită evident pe subiectul “comercial” şi anume primul subiect. Al doilea e lăsat undeva în zona neinteresantă, deşi ar trebui să fim cel puţin extrem de atenţi cu riscul unor efecte de masă.

Mai ţineţi minte? Înainte de alegerile din alţi ani au mai fost nişte căderi spectaculoase ale unor fonduri de investiţii, şi aduc exemplul SAFI sau FNI, cunoscute deja de toată lumea. Asta ar mai lipsi acum, să mai şi pice vreo bancă. Momentul e cât se poate de … întâmplător.

Ce legatură are dezechilibrul economic cu Adomniţei? Staţi să mai discutăm puţin. Toate măsurile sociale şi anume măriri de pensii, salarii bugetari, dispariţii plafoane farmacii, etc. necesare de altfel, nu au venit însă ca urmare a unui mod calculat de planificare a lor, ci au venit deodată toate, exact înainte de alegeri. Efectul: s-a muşcat o îmbucătură mare dintr-odată şi ne-a stat în gât tuturor bugetul de stat, brusc incapabil să facă faţă. Să le promiţi una profesorilor şi după aceea să îi laşi cu ochii la soare evident că doare. Nimeni însă nu pare interesat cu adevărat de criza bugetară sau de efectele crizei economice. Teama îmi e că o să ne trezim cu cine ştie ce efecte de masă şi cu mii de oameni afectaţi din nou.

Se spune că e bine când mai vin bani la Iaşi şi au mai venit. Cum au venit şi cum se cheltuiesc? Păi ce, mai are importanţă? Mai contează dacă stilul bugetar românesc e definit de: taie cine poate şi cât de mult? În asemenea condiţii, evident că stilul şmecheresc e cel mai potrivit. Ai luat şi ai fugit cu ei. Ce strategii, ce Uniunea Europeană şi analize pe standarde de cost, ce descentralizare şi urmărire de obiective? Dom’le, nu e nevoie de prea multă înţelepciune: iei şi fugi.

Sunt uluit de modul în care reacţionează unele persoane cu pregătire serioasă, de la care aş avea aşteptări mai mari. Justifică un mod de administrare a banilor exact în stilul vatafilor, acceptând uşor lipsa calităţii managementului. Ce contează dacă se dărâmă toată şandramaua după ce scoatem nişte cărămizi de la bază să le ducem acasă?

Ce legatură are cu Adomniţei? Nici una aş zice. Sunt două tipuri de evenimente, iar eu am vorbit de unul singur. Cel mai important desigur.

Salariile profesorilor: preţul rămânerii liberalilor la guvernare devine preţul intrării lor în opoziţie

7 Octombrie 2008, 10:26 am

Aşa cum ştie toată lumea, liberalii au rămas la guvernare cu sprijinul PSD. În ultima vreme comportamentul lor pare caracterizat de arogantă, suficientă şi multe vocalize (chiar obraznice). Au dat impresia că, fără să le vină să creadă, au început chiar să se autoconsidere ca fiind buni. Să rezişti la guvernare doar cu 18 procente pare a fi o performanţă. Înţelegerile cu PSD au generat măsuri populiste cum nici în anii de glorie ai PSD nu au fost luate. Îmi amintesc cum Geoană a ieşit triumfător de la guvern împreună cu Tăriceanu şi a anunţat triumfător măsurile sociale ca fiind o victorie social democrată.

Scurtă le-a fost bucuria liberalilor, fiindcă a venit ziua notei de plată pentru festinul ce ţine de un an şi jumătate. Scandalul salariilor profesorilor i-a pus pe nou veniţii în partea stângă a esichierului politic într-o situaţie delicată. PSD-ul cântă, iar liberalii joacă pe un punct de pensie şi le mai rămâne o bucată. Oare cum vor primi profesorii vestea că liberalii, după ce au votat, fac eforturi pentru a bloca aplicarea legii majorării salariilor? Cum vor primi vestea funcţionării publici, care aşteptau la rând şi ei o mărire de salariu? Dacă liberalii tot au ştiut că este o măsura de „superpopulism” de ce au votat-o?

Domnilor liberali superstangişti, ceea ce v-a ţinut la ruşinoasa guvernare vă şi netezeşte calea spre o opoziţie fără glorie.

M-au prins la piaţă!

3 Octombrie 2008, 12:35 pm

Imobiliarele – afaceri private cu bunuri şi bani publici

1 Octombrie 2008, 8:33 pm

În domeniul imobiliar, a apărut o schimbare majoră: pentru că nu prea mai rentează afacerile cu terenuri sau apartamente (au scăzut preţurile, iar băncile nu mai oferă condiţii lejere pentru achiziţii), speculatorii cu sprijin politic din acest gen de business au pus ochii pe patrimoniile imobiliare din domeniul public.

Haideţi să discutăm, de exemplu, despre exproprieri. În cazul unor obiective de interes public, statul ar trebui să fie puternic, să poată interveni şi să exproprieze în condiţii clare. În alte ţări europene, nu e nevoie de ani de zile pentru aşa ceva: există grile de despăgubiri calculate destul de strict la nivel naţional şi ţinând cont de zonă şi context, ceea ce elimină posibilitatea speculaţiilor. La noi, se vine cu studii ale unor experţi care, din câte am văzut în mass media, calculează diferit valoarea pentru terenul lui X faţă de terenul lui Y, chiar dacă acestea sunt gard în gard (aşa cum s-a întâmplat în cazul Aeroportului Iaşi) şi diferenţele nu sunt de câţiva euro. Iar noi rămânem surprinşi pe moment de asemenea megaescrocherii, iar apoi ne luăm cu alte treburi. Din păcate, şi instituţiile abilitate tac.

Exemplele pot continua şi ar trebui să nu ne mai mirăm de ce mari agenţi economici din Iaşi, precum Nicolina, Fortus, Terom (şi, cât pe ce, şi Antibioticele) sunt pe cale de dispariţie. Şi, pentru asta, aţi auzit că ar fi fost cineva tras la răspundere?!

Ţara arde, iar d-l Simirad vrea sediu nou. La limita legii

1 Octombrie 2008, 8:01 pm

„Ţara arde şi baba se piaptănă” spune un vechi proverb românesc; „se piaptană pe bani publici”, aş completa eu, pentru a descrie modul în care se tratează bugetul judeţului Iaşi. Proiectul unui „atât de necesar” megalomanic sediu nou de Consiliu Judeţean, în valoare de vreo 10 mil. de euro, pare desprins din filmele din epoca primarului Simirad. Dacă glumiţele ieţite de pe limba lată a domnului preşedinte de CJ nu ne-ar costa atâta, zău ca am râde; dar aşa, la banii aştia, ne cam îngheaţă zâmbetul pe buze.

Pentru că nu vreau să judec situaţia cu prezumţia de vinovăţie, ci consider că inepuizabilul „nea Costică” nu-şi dă seama de ceea ce face, vin cu două propuneri:

1. Se pot găsi resurse financiare din programele operaţionale deja active cu bani europeni. Măcar salariaţii din CJ ar trebui să ştie de axa 1 a PODCA. Dacă nu, îmi pare rău, dar ar trebui să se documenteze, ca să nu repetăm mişcarea ca în cazul creditului Dexia. Asta ar însemna că noi, cetăţenii, să nu dăm niciun ban pentru pretenţiile faraonice şi igienizarea zilnică a d-lui Simirad, ci să folosim pentru asta bani europeni. Bineînţeles, asta înseamnă şi ca documentaţiile lucrărilor şi etapele de fapt să fie avizate de autorităţile de management de la Bucureşti, iar celor de la Iaşi să nu le iasă mare lucru din afacere.

2. Legea nr. 273 a finanţelor publice locale, aparută în iunie 2006, are un capitol legat de programele de investiţii publice (vezi art. 42), rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin Direcţia de finanţe locale (art. 43), aprobarea acestor proiecte (art. 44), condiţiile pentru includerea investiţiilor în proiectul bugetului (art. 45) etc.. Le recomand d-lui Simirad şi celor ce susţin această aberantă cheltuire de bani publici lecturarea acestei legi fiindcă asta i-ar scuti de mari probleme. Cum nu garantez că o vor face, le spun doar că, în baza legii menţionate, programul de investiţii se aprobă prin hotărâre de CJ cu evidenţierea acestora. Nu poţi să introduci şi să scoţi modificări, inclusiv corecţii bugetare, la nivel de judeţ, decât în anumite momente (trimestrial, semestrial). Până la a fi introdusă clădirea în patrimoniul judeţului, mai este şi etapa respectării cerinţelor bugetare ale finanţelor publice locale. Apoi, a auzit cineva de studii de fezabilitate, expertize sau documentaţii tehnico-economice care să fie aprobate de plen? Evident nu!

Pour les connaisseurs: ştiu ce spun, pentru că am condus în minister structura unde se nasc legile pentru administraţie. De aceea, pot spune că sunt suspect de neclare demersurile pentru construirea respectivului sediu. Dar, deocamdată, până trece toamna, pot doar să atrag atenţia asupra acestui fapt.