CET – între soluţii posibile şi colaps provocat

20 Decembrie 2009, 2:24 pm

Săptămâna trecută am fost pe la Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a afla în ce măsură pot ajuta şi oferi sprijin pentru CET. Mă interesau două subiecte: subvenţiile de la stat, care au mai oferit câte o gură de oxigen pe parcursul anului 2009 şi posibilitatea utilizării rezervei de stat. Tot săptămâna trecută am intrat în posesia unor documente primite dealtfel de consilierii locali la discutarea subiectului împrumutului pentru CET.

Toate aceste date sunt mai mult decât publice, au fost şi în mâna presei şi a consilierilor locali şi probabil vor însoţi hotărârile CL la Prefectură pentru controlul de legalitate. Le voi lua pe rând, în fapt, sunt aspecte care mie mi-au suscitat interesul şi mă mir că ele nu sunt subiecte de discuţie corectă şi profundă, e vorba totuşi de securitatea cetăţenilor în perioada de iarnă şi de nişte riscuri provocate pe care ni le asumăm cu toţii, indiferent de partide sau opinii partizane.

1. Subvenţiile din bugetul local şi compensările pentru combustibil din bugetul de stat.
Anul acesta CET a primit de mai multe ori bani de la bugetul de stat. Ieşenii au însă în memorie doar suma de 8 milioane de lei şi replicile primarului Nichita preluate în media locală legate de faptul că ar fi prea puţin şi că motivul lipsei sprijinului Guvernului ar fi de natură politică. Nimeni nu a atras atenţia (sau poate nu s-a dorit să se scrie) că Guvernul şi sumele alocate nu sunt o pomană publică posibilă ori de câte ori e o situaţie critică, ci sunt rezultatul unor diferenţe dintr-un calcul simplu: costul de producţie al gigacaloriei la CET Iaşi şi costul vânzării acesteia către populaţie. Diferenţa e subiectul alocărilor din bugetul local şi de la bugetul de stat.

În principiu, nu se poate da mai mult pe un motiv extrem de clar: depăşirea sumei pentru subvenţie nu e permisă. Tot ce spun nu e discutabil sau negociabil, e vorba de OG 36/2006 precum şi de HG 1095/2009 şi HG 1218/2009. E totuşi vorba de bani publici şi ei nu vin atunci când plânge Nichita cerşind pur şi simplu mai mult de la Guvern. Iar exerciţiul său mediatic, de vezi Doamne responsabilitate faţă de ieşeni, e pură nesimţire. Dacă era aşa grijuliu şi atent, ştia de mai mulţi ani că va veni vremea unor scadenţe imposibile şi ar fi putut să găsească soluţii, nu să arunce din nou un credit bancar în braţele ieşenilor pe care aceştia să îl plătească de fapt din buzunarele lor în plus faţă de costul şi aşa ridicat pe care îl suportă la facturile de căldură.

Să facem însă o recapitulare: anul acesta CET Iaşi a primit din bugetul de stat nu doar 8 milioane de lei ci 15.979.000 lei în conformitate cu OG 36/2006 (faţă de ce este prevăzut, conform acestui act normativ de 14.441.598 lei, e o depăşire de 10%) plus 8.427.000 lei conform HG 1095/2009 precum şi 8.000.000 lei corespunzător HG 1218/2009. Prin urmare avem un total de 32.406.000 lei. Pe primele 9 luni valoarea subvenţiei de la bugetul local este de 13.683.540 lei iar suma acordată din bugetul local pe 2009 este de 15.614.325 lei. Ceea ce e interesant este faptul că subvenţia alocată din bugetul de stat pentru CET Iaşi, primită până acum, este de 15.614.325 lei, ceea ce reprezinta şi în acest caz 114 %, adică mai mult decât permite legea. Corecţiile legale presupun că va trebui clarificată această diferenţă ulterior de către CET. Nu se poate pune problema vreunei discuţii pe subiect, e vorba de lege şi nu de vreo influenţă politică, iar asta nu se negociază.

2. Utilizarea rezervei de stat
Evident că pare a fi o soluţie bună, într-un moment de criză şi pentru a proteja populaţia, utilizarea rezervelor de stat cu combustibili ne poate scoate din dificultăţi. Dealtfel, dacă presa îşi mai aduce aminte, am spus într-o conferinţă de presă că am avut în luna octombrie în cadrul comisiei de industrie o discuţie formală cu celebrul domn Gherghină de la Finanţe pe marginea CET Iaşi. Se punea problema unei cantităţi de 100.000 tone huilă. Într-adevăr, la Ministerul Administraţiei şi Internelor există de mai multe luni o iniţiativă legislativă pe acest subiect care, însă, s-a oprit dintr-un motiv foarte simplu. Rezerva de stat corespunde unor produse cuprinse într-un nomenclator definit legal, în fapt nu poţi vorbi decât de produsele definite acolo şi în funcţie de cantităţile achiziţionate în baza unui buget bine clarificat. Discuţiile pe care le-am avut la MAI săptămâna aceasta m-au lăsat fără replică, atunci când am înţeles că huila nu este prevăzută în nomenclator. Prin urmare, nu se poate vorbi de această rezerva de stat din care CET să poată primi suport, pentru că ea nu există. Paşii procedurali înseamnă modificarea legislativă a nomenclatorului cu introducerea huilei, stabilirea unui buget de la care să plece achiziţia unei cantităţi definite şi parcurgerea termenilor legali, legaţi de această achiziţie, adică până prin mai 2010 cel puţin. Prin urmare această soluţie pică, dacă respectăm cele de mai sus. Şi pentru mine a fost o surpriză neplăcută să aflu aceste detalii, nu am înţeles de ce nu avem huilă în acel nomenclator, la urma urmei e vorba de securitatea naţională iar rezerva de stat trebuie să ne reducă, atunci când e cazul, riscurile cărora populaţia li se poate expune. Nu am înţeles nici cum de s-a făcut modernizarea la CET 2 cu „dedicaţie” pe acest gen de combustibil, expunându-ne pe noi toţi la ceea ce deja se întâmplă în această iarnă fără soluţii alternative, adică dependenţa de o anumită sursa de combustibil.

Interesant, nu? Detaliile de mai sus nu sunt informaţii care să nu fie la îndemână. Trebuie doar să întrebi, să te interesezi ca să ştii ce ai de făcut dacă vrei să te implici. Asta relevă faptul că toate discursurile primarului Nichita pe marginea acestui subiect au fost mai degrabă superficiale şi de un caracter ordinar. Evident că PD-L nu are vreo treaba cu aceste aspecte, ele sunt pur şi simplu realităţi şi legi care se aplică. Un lucru e cert şi proverbial: atunci când mai aruncă Nichita mitocănii electorale cu aer de fumigene politice tardive, îi reamintesc vorbele: „câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”. Primarul Iaşului în loc să se fi ocupat serios de subiect, a tras pisica de coadă şi a preferat să dea vina în permanenţă pe Guvern, pe parlamentari, pe partide, pe oricine numai el „nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu îi miroase”. Marea problemă a ieşenilor e că în final trebuie să suporte tot ei situaţia actuală a CET.

Da, este extrem de critică situaţia actuală, nici nu ştii cum să ajuţi pentru a se ieşi din criza actuală, nu poţi lăsa ieşenii fără căldură. Dar nici să accepţi la viteză condiţiile unui împrumut bancar făcut la viteză. De ce atâta grabă? Împrumutul acesta pare mai degrabă făcut pentru a plăti repede către Unicom fără prea multe discuţii. De ce? Ce-ai făcut domnule primar în ultimul an? Nu ştiai că avem o problemă gravă la CET? Sau te interesa mai mult să te dai pe sticla televiziunilor pozând în lider PSD, decât să cauţi soluţii acasă pentru cei pe care îi reprezinţi ca primar? De ce ai tergiversat deciziile privind soluţiile de modernizare care puteau să ajute?

Eu nu fac referire la intâlniri ale tovarăşului Nichita cu Iavorschi sau Radu Orzata în fapt de seară în ultima perioadă. Au întrebat alţi colegi de-ai mei şi nu au primit răspuns. Nici măcar nu întreb dacă era singur sau erau mai multe personaje locale din politica ieşeană. Am însă nişte nelămuriri, ca de obicei, în ceea ce mă priveşte, ele provin din acte oficiale. Le voi scrie şi vă las să trageţi concluzii. Poate că mai aud şi alţii, de prin autorităţile locale şi se pot sesiza asupra jocurilor din spatele CET şi deciziile surprinzătoare ale lui Nichita.

1. În hotărârea AGA a CET Iaşi nr. 10 din 03.11.2009 înregistrată cu numărul 25221/03.11.2009, la articolul 3 se precizează că”ia act de informare privind situaţia achiziţionării combustibililor tehnologici pentru iarnă 2009-2010 prezentată în adresa 25169/03.11.2009. Contractul de furnizare huilă energetică încheiat cu firma TransNafta se va rezilia datorită neperformării acestuia.”
2. În adresa UNICOM nr. 610/10.12.2009 înregistrată cu nr. 114511/10.12.2009 transmisă către Consiliul Local al Municipiului Iaşi, în atenţia dnei Elena Laura Balanovici, se precizează printre altele referitor la dosarul de executare silită 480/2009 la punctul 3 că „Directorul General al CET Iaşi SA, dl. Dorin Ivana a dat, în scopul garantării achitării sumelor datorate către Unicom Top Energy SA, Declaraţia autentică nr. 13697 din 20.11.2009, prin care s-a angajat să achite întreaga sumă datorată până cel târziu 10.12.2009.”

La penultima şedinţă de CL primarul Nichita ne-a invitat în biroul său pe viceprimarul Gabriel Grigore, deputatul Marius Spânu şi subsemnatul, înainte de începerea şedinţei. Am reţinut două aspecte din discuţiile purtate, spuse de Nichita cu subiect şi predicat: faptul că Unicom ar fi dispus să aibă înţelegere acum dacă ar fi singurul care livrează huilă către CET şi că primarul era foarte nervos pe Gabriel Grigore pentru că îi cere să nu îi mai blocheze accesul la contractul cu Vitol. Interesant, nu?

Interesant pentru că aşa cum se vede în hotărârea AGA se decide exact în sensul dorit de primar şi de Unicom, încercându-se rezilierea contractului cu un alt furnizor. De ce cu acela şi nu cu Vitol, aş putea întreba? Sau urma mai târziu şi pasul următor. O altă întrebare asupra căreia e mult mai mult mister ţine de punctul 2. Cine i-a permis directorului Ivana să facă acel gest? A avut mandat scris de la AGA sau de la primărie care să îi permită să semneze la un notar un asemenea angajament? Greutatea juridică a acelui angajament se vede: Unicom are suficiente pîrghii juridice acum pentru a se face că nu înţelege situaţia critică a CET şi beneficiază de rapida intervenţie a tovarăşului Nichita prin susţinerea unei hotărâri de CL pentru un credit pe care să îl încaseze. Ca la carte, nu neg interesul legitim al Unicom pentru încasarea sumelor restante, dar nu pot să uit că suma restantă era cu vreo 2 milioane de euro mai mică, restul fiind penalităţi.

În ceea ce priveşte hotărârea CL cu creditul, votată cu majoritate simplă, rămân cu aceeaşi opinie: primăria se angajează patrimonial pentru a garanta instrumentele de plată. Prin urmare consider nelegală acea hotărâre, aştept şi de această dată punctele de vedere pe legalitate ale prefectului iar de la Ministerul Finanţelor recalcularea gradului de îndatorare (citeam zilele trecute că sumele încasate au arătat că bugetul local realizat e sub prognoza prea optimistă de anul trecut).

Sper să se găsească până la urmă soluţii în primul rând pentru ieşeni şi nu pentru Unicom. Săptămâna următoare sper să găsesc răspunsuri şi la Ministerul Economiei, deşi ştiu că la Iaşi suntem în situaţie critică din motive ce ţin de neimplicarea corectă a primarului. Dealtfel, mi se pare că devine o necesitate utilizarea unui instrument democratic numit referendum la nivelul municipiului Iaşi. Avem suficiente motive şi argumente. CET e doar unul din aceste motive.

Nabucco vs South Stream

10 Decembrie 2009, 4:37 pm

În ședința guvernului de ieri a fost aprobat acordul pentru participarea României la construirea gazoductului Nabucco. Unul din efectele acestui proiect ține de reducerea dependenței energetice a Europei de Rusia.


În ultimele luni, discuțiile pe marginea securității energetice naționale au fost extrem de dure. Ca un fapt inedit în luna mai al acestui an, în cadrul comisei pentru Afaceri Europene de la Parlament, a existat o discuție pe marginea strategiilor legate de independența energetică a României. La timpul respectiv, deputatul PSD Viorel Hrebenciuc, își manifesta un fel de certitudine legată de faptul că Nabucco nu va fi un proiect viabil și că România va pierde în favoarea South Stream. Nu știu dacă există şi alte argumente sau informaţii în spatele unei asemenea atitudini.


Campania electorală pentru prezidențiale care a fost câștigată de Traian Băsescu, pare a fi ca o imagine în oglindă: PSD & company vs PD-L, Geoană contra Băsescu, respectiv South Stream vs Nabucco. În culisele politicii românești și chiar și în spațiul public au fost nenumărate acuze la adresa axei București – Londra – Washigton sau cu referire la importanța strategică a Mării Negre. S-a uitat deseori fapul că România este membră NATO și UE, iar în acest sens acordurile asumate de statul român trebuiesc respectate.


Se pare că la Iași CET-ul local pare a fi bolnav de aceeași orientare. Suntem la mâna unui furnizor de cărbune din est, iar soluțiile nu sunt deloc plăcute. Înghițirea unui nou credit e ca durerea pe care ți-o provoacă extracția unei măsele de minte fără anestezie în momentul în care ajungi prea târziu. Am ajuns la măsuri extreme din neatenție, ignoranță sau rea voință. Vom ști ce anume a determinat situaţia actuală a CET-ului în ziua în care primarul Nichita va răspunde întrebării rămase fără răspuns.

Timişoara, 1 decembrie 2009

2 Decembrie 2009, 1:03 pm

Imagini inedite pe care nu le-aţi văzut la marile posturi de televiziune.

Get the Flash Player to see this content.

NO COMMENT.

Lecția de gândire nichitiană

1 Decembrie 2009, 3:28 pm

O scurtă recapitulare: CET Iași se află într-o situație critică neavând bani pentru a plăti furnizorii. Cauza acestui fapt ține strict de ”grija” managerială asupra importanței pe care a dat-o municipalitatea CET- ului. Vreau să fiu corect: CET are probleme grave și datorită unor conjucturi defavorabile. Cu toate acestea, simplul fapt că nu a fost aplicată nici o măsură pentru eficentizarea CET, seamănă cu un bolnav de cancer netratat ajuns în stadiul final. Se poate da vina pe medic, asta dacă ești suficient de inconștient pentru a nu recunoaște că nu ai căutat să previi un destin periculos.

Săptămâna aceasta mi-am pus niște întrebări pe care le-am transmis și opinei publice: cum de s-a votat o hotărâre pentru un împrumut care presupune angajarea patrimoniului Iașului dacă nu avem o hotărâre de Consiliu Local care să clarifice inventarierea acestuia, dar și de ce nu s-a luat această hotărâre cu două treimi din voturi atât timp cât este vorba de angajarea patrimoniului.

Domnul Nichita, adicătelea domnu` primar se exprimă :” …au găsit chichiți , câ mai trebuie hotărâri di la Consiliul Local de la care sâ modicăm nu știu ci șâ nu știu cum. ”, adică domnu` primar, atunci când își prinde degetele în ușă dă vina pe portar sau pe oponenții săi politici. Să zicem merci că nu dă vina și pe timpul meteo. Și ca să pună capac trage o concluzie : ”Și în clipa de față urmează sâ si facâ adrese către Curtea de Conturi la nivel național către domnu` președinti Văcăroiu care sâ ni dea răspuns dacâ ie sau nu ie pi lege ceea ci am făcut noi prin acea hotărâri de Consiliu Local”. Replica e oarecum șarmantă, dacă în schimb ne trezim nițel, ne dăm seama că e în același timp și o goangă.

În tot acest an am primit de nenumărate ori replici ale domnului primar corespunzător cărora principala formă de abordare a problemelor Iașului ținea de plângeri sau cereri la nivel înalt, mai precis de la guvern, de la președinte sau de la alți colegi social – democrați aflați în diverse funcții. Domnu` primar: uiți sau nu știi de faptul că verificările de legalitate se fac de către reprezentatul guvernului în teritoriu sau dacă există opinii diferite, printr-o decizie în justiție legată de contenciosul administrativ. Domnul Văcăroiu nu are nici o treabă cu o asemenea verificare, mai degrabă Curtea de Conturi te verifică asupra modului în care gestionezi banul public și patrimoniul Municipiului Iași. Ca să-ţi mai trezesc niște amintiri, se mai verifică de exemplu finanțarea echipei de fotbal sau derulările unor lucrări de investiții plătite pe baza unor devize nu întodeauna clare.

Modul în care se justifică incompetența la nivelul administrației locale nu e subiect de legendă și nici de glume proaste. Prin urmare încercările de a găsi tot timpul țapi ispășitori sunt mai degrabă rapoarte de activitate proprii despre punctele asupra cărora nu ai fost în stare să faci nimic și cauți acum vinovații de peste gard. Oricum mi-ai dat o idee bună : voi da vina pe toți vecinii mei pentru becurile arse din apartament, pentru eventualele farfurii sparte și ca să ies în spațiu public evident că vor fi vinovați de faptul că mi-am uitat umbrela atunci când afară plouă. Ba pardon! Dacă este să mă iau după matale am uitat să dau vina pe președintele Băsescu.

Socio-liberalismul estic

28 Noiembrie 2009, 1:10 pm

Cum arată soluția de dreapta pentru România? În primul tur al campaniei electorale Crin Antonescu a avut nenumărate declarații tranșante prin care izola PSD și îl trimitea pe Mircea Geoană într-o zonă a ridicolului. A fost suficientă o singură zi pentru ca liberalul Crin Antonescu să își răstoarne toate principiile și să devină în mod evident prizonierul jocurilor de culise ale grupurilor de interese devenite astăzi extrem de vizibile. Liberalii au o problemă. Caracteristica lor presupune discernământ și nu au fost niciodată o echipă supusă decizilor de partid atunci când au considerat că sunt părăsite principiile dreptei.

Memoria istoriei nu poate fi ștearsă. Nu se poate uita faptul că adevărații liberali care și-au găsit locul respectabil în istoria României şi-au purtat cu demnitate calitatea de deținuți politici, mulți dintre ei murind în închisorile comuniste. Brătienii s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea cum anume urmașii lor se așează disciplinat în spatele lui Mircea Geoană, în condițiile în care tatăl lui Geoană era general în structurile statului din perioada comunistă, atunci când liderii liberali erau vânați și nu de puține ori chiar executați.

În spatele lui Geoană am văzut zâmbetul larg a lui Iliescu, care mi-a reamintit cu frisoane de anii 90. În ultimile zile am asistat cu toții la cea mai penibilă înscenare adresată unui șef de stat, trucată în laboratoarele mediatice ale lui Vântu și Voiculescu. Deși această minciună a fost desfințată, aceste televiziuni continuă să arunce cu minciuni descalificându-se până la limita penibilului. În presa din Rusia cazul în sine este prezentat în forma minciunii originale, mesajul de fapt confirmând interesul estic pentru ca România să nu îi scape de sub control. Devine evident cui se supun în momentul de față cei din PSD, ce fel de interese economice joacă și prin cine. Patriciu nu s-a putut abține să nu stea în studiourile Realitatea în speranța că este cel care va pune cireașa pe tort desființându-l pe Președintele României. După 2 zile de la această mizerie Patriciu se poate lăuda că și-a distrus propria credibilitate și a devoalat liberalilor faptul că îi consideră o masă de manevră pentru propiile interese.

Cunosc foarte mulți oameni de dreapta, oameni care sunt alături de partidul lor și îl ajută atunci când este un interes direct. În momentul în care se răstoarnă toată memoria istoriei și se ajunge la un acord care nu servește dreptei ci doar unor interese de grup, am certitudinea că liberalii în dezacord total vor vota din proprie conștiință.

Soluția pentru România nu poate fi acest curent stupid numit socio-liberalism. În acest an cu dureri de stomac, acest gen de încercare a dat greș. Socialiștii mint nativ și au un mod neresponsabil de distribuție a resurselor sau de soluționare a problemelor. Într-o perioadă de criză economică ei nu au ce împărți și ar încerca cu certitudine mărirea taxelor și impozitelor, total contrar ideilor de dreapta aplicate din 2004 și apreciate de către toată lumea. Soluția pentru România, pentru nu a deveni vasali ai unor interese externe este Traian Băsescu și nu candidatul PSD. Foarte mulți lideri liberali adevărați vor fugi în următoarea săptămână de întâlnirile la care vor trebui să se afișeze împreună cu PSD.

Un ultim sfat! Vorbiți cu toți cei care îi cunoașteți despre trucajul mizerabil prezentat de televiziunea lui Vântu. Argumentele, oricare ar fi ele, vă vor permite să fiți responsabili pentru că nu aveți ce descoperi, decât o încercare foarte periculoasă pentru statul român de a nu se ține cont de voi, ci de interesele unor personaje care vor deveni sinistre pentru această perioadă a istoriei poporului român.

Alerte electorale PSD pigmentate cu tupeu şi nesimţire inversă

17 Noiembrie 2009, 7:00 pm

Marţea trecută, adică pe data de 10 noiembrie, seara, tineri din echipa de campanie din colegiul meu, au avut o problemă. În zona Splai Bahlui, aproape de Podul Roş, în timp ce distribuiau materiale electorale, au fost ”opriţi” de nişte echipaje de la Poliţia Comunitară. Stilul a fost cam în felul următor: Se merge cu maşina cu farurile stinse şi cu o viteză înceată, până în apropierea locului în care se află tinerii; Odată ajunşi destul de aproape se aprind brusc farurile şi evident girofarul şi se strigă cu putere ”Stai!”. Nu se pune problema să se legitimeze un asemena organ şi nici să justifice stilul demn de filmele anilor ‘60. Important este să intimidezi.

Reacţia tinerilor a fost una pe măsura vârstei lor, adică unii dintre ei s-au speriat de această atitudine. Nu mi-a trecut nici o clipă prin cap că ar fi nevoie să le dau de înţeles că nu fac nimic rău, activităţile din campania electorală fiind ceva obişnuit. Nici ei nu au înţeles dacă au făcut ceva ilegal sau nu. Evident că nu. Cum la fel de evident este faptul că Poliţia Comunitară nu prea are dreptul legal să utilizeze girofar sau maşini de filaj. Am avut o discuţie însă cu cel care coordonează aceste echipe la nivelul municipiului Iaşi. O discuţie diplomatică şi teoretic constructivă pentru a nu se mai permite acest abuz absolut jenant şi care îmi aduce aminte de practicile staliniste.

O altă observaţie este legată de modul în care echipele Salubris îşi fac treaba. Cum nu consider necesar să ajungă atât de departe încât să produc sau să furnizez probe, am trecut şi peste asta. Mai precis, am avut informaţii pe care dacă eu le consider pertinente sper să le acceptaţi doar pe baza celor scrise de mine. Echipele Salubris fac curăţenie. Din păcate, inclusiv, în ceea ce priveşte panotajul electoral sau materiale electorale care sunt uşor de îndepărtat. Nu este o pasiune electorală a acestor oameni, ci o dispoziţie venită de ”sus” prin care bonuri de masă sau venituri sunt dependente de alegerea lui Mircea Geoană şi au devenit sarcini de serviciu.

Nu aş fi scris despre toate acestea. Ele sunt o obişnuinţă a campaniilor electorale şi din păcate o regăsim şi la noi în oraş. Am văzut însă cum îşi permite un europarlamentar să vorbească despre culmea tupeului şi a nesimţirii. Şi asta legat de vezi doamne nişte activităţi din alte campanii electorale asupra cărora, vă garantez eu, că habar nu are. Se uită de faptul că Primăria din ordinul celui care ocupă temporar acel scaun, cu sprijinul chiar al structurilor din subordine adică RATP şi DSPM, îndepărta cu nesimţire şi în văzul tuturor materialele electorale ale PDL.

P.S.: Am aflat că astăzi Nichita şi-a adus aminte de numele meu. A amestecat binişor nişte informaţii care îl deranjează şi le-a plasat pe umerii mei fără să facă distincţie între ceea ce spun şi ceea ce întelege. Nu am fost prezent, aşa că îmi este greu să comentez, de altfel un singur jurnalist m-a sunat pe acest subiect, ceilalţi preferând, bănuiesc, să scrie fără să ceară replică. O singură menţiune am pentru domnul primar: Când mai daţi declaraţii şi dacă sunt scrise semnaţi Mihăiţă. Asta din pasiune pentru visul tânărului care se vedea ofiţer de securitate în urmă cu ceva ani.

Mizerii electorale televizate

17 Noiembrie 2009, 12:11 pm

În urmă cu ceva ani se vorbea despre reforma morală a clasei politice româneşti. La prima vedere, suna mai mult decât promiţător. Repetarea, însă, cu insistenţă a acestui subiect de către personaje care nu aveau un nivel de probitate morală şi nu erau nici modele sociale reale, a dus încet-încet la demonizarea termenului.

În ultima perioadă se vorbeşte foarte mult despre respect şi bun simţ. Aspecte, de asemenea, generoase şi absolut necesare în politica românească. Din păcate, însă, există riscul ca oamenii să se sature şi despre discuţiile pe acest subiect, din simplu motiv că sunt sufocaţi de prea multă dezbatere şi asta în condiţia în care bunul simţ nu are nevoie de explicaţii suplimentare.

De ce reamintesc aceste lucruri? Pentru că încerc să fac o paralelă cu un anume stil al celor ce se vor formatori de opinie. Toată lumea vede un stil de campanie, absolut mizerabil, cu limbaj ce depăşeşte deseori orice limită. Că la nivel naţional există un război mediatic fără precedent, nu mai e un secret pentru nimeni. Aş fi putut prefera să evit şi eu aceeaşi greşeală şi anume să continui discuţii pe marginea unor subiecte fără relevanţă.Tocmai acesta este însă pericolul: să taci şi să nu ai un punct de vedere atunci când limitele bunului simţ sau respectul aruncate pe sticlă sunt de fapt pervertite.

De vreo două zile doi foşti procurori se prezintă pe marile ecrane aruncând din nou un subiect de presă ce nu are altă justificare decât campania electorală şi încercarea de a minţi sau denatura cu bună ştiinţă. Câteva precizări pe care televiziunile evită să le spună pentru a nu cumva subiectul de presă să fie dinamitat înainte de a îşi face numărul moderatorul respectiv. Cei doi sunt FOŞTI PROCURORI şi nu mai au nici o atribuţie. Ieşirea lor a fost provocată de propria incompetenţă sau de depăşiri ale limitelor atribuţiilor profesionale. Decizia a fost luată chiar de către forurile competente , adică de CSM şi nu are nici o legătură cu vreo influenţă sau cu numele vreunui candidat la preşedinţie. Se repetă însă cu obstinaţie setul de cuvinte care să lege acest scandal de numele preşedintelui.

Îmi pun întrebarea de ce se doreşte spălarea lui Hayssam cu atâta îndârjire? Hayssam este acela care a fost cel mai mare sponsor al PSD în Campania din 2004, detalii putând fi oficial regăsite în Monitorul Oficial. Hayssam este un personaj care a fost atât de apropiat de Hrebenciuc, Iliescu sau Năstase, încât PSD-ului ar trebui să îi fie ruşine de acest subiect. Cu toate acestea repetarea până al refuz a unor subiecte fără conţinut ţine linia întâi la televiziunile lui Vântu şi Voiculescu şi evident este dublată de comentariile unor jurnalişti deveniţi deja non grata chiar şi între ei.

Într-o lume normală sau de bun simţ nimeni nu ia în considerare atitudinile sau opiniile neoficiale ale celor daţi afară tocmai pentru incompetenţă. Într-o lume normală nu sunt ascultaţi infractorii mai mult decât sunt ascultate autorităţile statului. Într-o lume civilizată dezordinea sau haosul sunt acuzate. Cine îi apără pe români de aceste devieri şi de probele de nesimţire televizate? Am ajuns astăzi ca românii să înghită mai mult încercările de manipulare ale unor grupuri de interese, ceea ce afectează grav autoritatea oricărei instituţii. Cine doreşte într-un asemena hal o destabilizare a României? În interesul cui se construiesc aceste veritabile strategii de comunicare executate de jurnalişti până la isterie?

Nu fac un apel la linişte, însă fac un apel la echilibru chiar dacă românii nu prea mai au răbdare. De regulă, efectul acestor manipulări se întoarce împotriva celor care tratează România ca pe moşia proprie.

Dobrâi deni, tavarisci Geoană

13 Noiembrie 2009, 11:39 am

Motto: “Am discutat cu domnul Iohannis despre continuarea programului Capitala Culturală început cu succes la Sibiu în 2007. Oraşul Iaşi şi-a manifestat interesul de a fi in viitor Capitală Culturală şi i-am cerut domnului Iohannis sprijinul pentru ca şi Moldova să aibă şansa de a fi pusă pe harta Europei”, a spus Geoană, citat de MediaFax.

Două slogane: „Un oraş mare, un primar puternic”, urmat de „Lucrurile importante au nevoie de timp”. Vi le amintiţi? Spun toate acestea pentru că proiectul „Iaşi, capitală culturală europeană”, este dorit de toată lumea şi evident, este şi un subiect muşcat din când în când electoral.

Unde ne eşti domnule primar? Geoană, fără să îşi dea seama, sau poate aşa este el, apelează la Iohannis, uitând că acesta este primarul Sibiului şi nu al Iaşului. Să înţelegem că primarul Nichita nu are capacitatea să gestioneze acest proiect? Gura păcătosului adevăr grăieşte. Probabil că domnul Iliescu a avut dreptate, atunci când a lipit un timbru pe fruntea lui Geoană, oferindu-i posibilitatea să devină legendă.

Nu mă pot abţine să nu speculez subţirimea declaraţiei publice a lui Geoană. Dacă până şi preşedintele PSD nu are încredere în capacităţile primarului Nichita, vă daţi seama ce bine le stă celor doi pe un panou în care spun că vor învinge împreună, deşi nici ei nu ştiu cine pe cine, cum şi în ce fel, atât imp cât defazatul Geoană apelează la primarul Sibiului pentru un proiect al Iaşului.

Ieşeni, nu aţi ales bine! Domnul Geoană vi-l recomandă pe Iohannis. Apropos, mai pun 2 picături roşii pe acest subiect. Domnule primar, rugaţi-l pe Geoană să discute cu Golovin ca să faceţi rost de ceva cărbune pentru CET şi dacă tot a fost la Moscova să tragă o fugă şi prin Belarus ca să aduceţi nişte MAZ-uri noi. Şi pentru că relaţiile sovietice să fie depline, sunt sigur că veţi găsi şi nişte investitori dispuşi să ia şi echipa de fotbal, deşi nu sunt sigur că patronii de la Chelsea văd în Poli Iaşi o vedetă europeană. Între timp, domnule primar, dacă tot aveţi parte de suportul administrativ al domnului Geoană, vă puteţi relaxa, pentru că treaba merge bine, chiar foarte bine.

Domnule Geoană, sunteţi superb! Chiar consider că este indicat să vorbiţi cât mai mult. O singură rugăminte, nu-i permiteţi lui Vanghelie să vă scrie discursurile.

Bivolaru şi Voiculescu

10 Noiembrie 2009, 12:48 pm

… sau MISA şi trustul de presă al lui Voiculescu. Sau a cui o mai fi, prin registrele oficiale. Dacă vă întrebaţi de ce am început aşa şi la ce fac referire, e foarte simplu. Am încercat să citesc Săptămâna Financiară şi am avut senzaţia că mă uit la televizor. Un limbaj, cel puţin, tendenţios şi încărcat electoral până la saturaţie.

Sunt unul din cei care acceptă criticile şi consider că democraţia presupune o asumare a unor libertăţi de comunicare firească. Am însă şi un spirit ceva mai conservator, considerând că nu poţi fi şi spectator şi jucător şi arbitru şi comentator şi analist în acelaşi timp. Nu chemi doctorul pentru o slujbă de pomenire şi nici preotul pentru un tratament medical. Fiecare are rolul său şi trebuie respectat ca atare.

Ceea ce se întâmplă însă, în spaţiul public românesc, nu mai are de ceva timp nici o noimă. Se discută pe surse, se comentează propriile opinii şi mai puţin realităţile din jur, în profunzimea lor. În urmă cu ceva ani, gruparea MISA şi acel domn Bivolaru erau un subiect amplu de analiză a devierilor societăţii româneşti, iar acel domn era judecat pentru faptele sale. Judecata sa era justificată şi de efectul social pe care îl producea, fiind acuzată fundamentat activitatea din acele grupuri, în care influenţarea comportamentului social prin mesaje subliminale era o practică curentă.

Am reamintit acel episod pentru că nu văd nici o diferenţă între pericolul public reprezentat de acea grupare şi alunecarea spre ridicol evident a societăţii româneşti corespunzător vocilor publice din spaţiile mediatice ale unor trusturi.
Dedic însă, astăzi, aceste opinii, celor care au ajutat la realizarea ultimei ediţii a Săptămânii Financiare. Dacă într-o perioadă de timp căutam acest ziar, astăzi m-am simţit ofensat de girul pe care îl dădeam acestuia într-un context pe care îl doream pur profesional şi nu politic. La fel cum citesc Bursa sau Capital, considerând că există articole care îmi sunt chiar utile, evident că aş fi dezamăgit de apariţia unei fete de la pagina 5 în aceste publicaţii sau de vreo bârfă mondenă cancaniadă.

Azi am fost însă efectiv saturat de calitatea mesajelor evident deformate. Citez doar câteva titluri: “Cum a păcălit guvernul lui Băsescu FMI-ul şi pe români”, “Liviu Negoiţă pregăteşte terenul pentru alegeri anticipate”, “Oieri, deficitul e mare”, “Drama electorală: Dau o ţară pentru un mandat! “…. şi aş putea continua, însă nu e cazul. Autorii sunt aceleaşi persoane pe care le vedem exprimându-şi opiniile la antenele lui Voiculescu. Revin, dacă ar fi fost un ziar cu un profil electoral sau monden, aş fi trecut mai departe fără să fiu atât de afectat. Dacă în schimb balăcăreala zilnică televizată care a adus la un nou nivel limita maximă a saturaţiei publice intră si pe domeniiile de specialitate, consider că am ajuns mult prea departe. Mai rămâne să murdărim şi zona academică sau elitele lumii artelor, ca să punem capac.

Aşa că, atitudinea mea e foarte fermă şi dură la adresa domnului Voiculescu, care devine vinovat de pervertirea unor lumi de care nu are dreptul să se atingă. România nu este un teren de joacă pentru mizeria acestui personaj politic, dealtfel nici nu are girul moral care să îi permită atât timp cât este unul din foştii colaboratori demonstraţi. Nu e nici o diferenţă între Voiculescu şi Bivolaru, e la fel de toxic pentru această ţară, răsturnând valorile pentru a îşi satisface interesele private folosind mecanismele statului român.

Dau, prin urmare, o notă extrem de proastă pentru pervertirea calitativă regăsită într-un oficios cu pretenţii măcar prin nume. Deşi nu ar fi trebuit să mă mir, la urma urmei tot ce atinge Voiculescu sau Vântu devine toxic, abia aştept intrarea în vigoare a noului cod penal care va incrimina depăşirea acestor limite de decenţă.
O întrebare pertinentă ar fi: Până unde mergem, dacă se doreşte respect şi o Românie a bunului simţ? Asta mai ales atât timp cât exact cei care strigă, pervertesc sensurile unei lumi civilizate…

La numărare de panouri

7 Noiembrie 2009, 1:29 pm

Nu am numărat prostănaci. Deşi mă tenta acest aspect. Asta pentru că înainte de începerea campaniei electorale, atunci când s-a solicitat acceptul primăriei pentru montajul de bannere, am auzit un mesaj dinspre primar, preluat de altfel de ziarele locale, cum că din raţiuni de estetică a oraşului PSD-ul va căuta să nu sufoce oraşul. Am avut însă surpriza să constat că în ceea ce priveşte marile panouri acelaşi domn Nichita preocupat de estetică a sufocat unele intersecţii ale oraşului, ocupând toate panourile. Cea mai mare densitate este pe Aleea Rozelor, unde pe mai puţin de 10 metri pătraţi, numărăm steaguri, 2 panouri plus un panou mic unde îl avem drept protagonist, evident, pe enigmaticul cosmonaut Geoană.

Şi dacă marca PSD, garantat Vanghelie, nu era de actualitate şi nici benefică specificului intelectual al domnului Geoană, s-a găsit, evident, un alt personaj care să garanteze şi anume primarul Nichita. Ce nu am înţeles este pe cine învingem împreună, pe ieşeni? Ieşenii sunt învinşi, din păcate, încă de la alegerile locale. Modul de lucru al primarului Nichita, punctând ‘reuşite” pe care tot ieşenii le vor deconta este eşecul care marchează Iaşul. Cet-ul se află într-o situaţie jalnică, RATP ne oferă autobuze înmatriculate în Bulgaria, Citadin–ul nu prea mai suflă, multe din lucrări fiind preluate de firme private, autogările se înmulţesc ca ciupercile şi ceea mi s-a părut dintotdeauna inexplicabil, la conferinţele de presă ale echipei de fotbal vedem în spate sponsori nepotriviţi.

Ce nevoie ar avea Salubrisul, Cet-ul sau RATP-ul de publicitate la fotbal, dacă ele reprezintă servicii locale şi nu au concurenţi? Ce justificare au să cheltuie resurse financiare dacă abia se ţin pe picioare?

Întrebarea e cine sunt prostănacii? Oficial aceştia sunt marcaţi chiar prin declaraţiile unor membri marcanţi ai PSD. Iliescu a fost cel care l-a promulgat pe primul prostănac al ţării. Cozmâncă i-a taxat la rândul lui calităţile de lider iar Mitrea a pus capacul vorbind de găştile din PSD.

La montarea steagurilor pe stâlpi, domnul Nichita s-a întors în anii 30 pe vremea marcatului cu făină al alegătorului care îşi permite să aibă opinii şi s-a apucat de dat jos în cel mai stalinist mod tot ce nu i-a plăcut. Avem un oraş cu panouri mari roşii din care ne privesc necruţător omuleţi pasionaţi de banul public.

Până la urmă, clasa politică românescă îşi merită palmele. Marea problemă e că în stilul acesta ne prăbuşim în meandrele concretului iliescian. După 20 de ani de democraţie originală, Iaşul a pierdut o mare parte din zona industrială, deci locuri de muncă şi adevenit un teritoriu interzis investiţiilor adevărate. Spre disperarea celor interesaţi să supraveţuiască şi nu să admire panarame imobiliare sau să cumpere din supermarketuri. Asta este. Suntem în campanie electorală iar democraţia îşi va spune cuvântul.

Winston Churchill dădea de înţeles că democraţia este cea mai proastă formă de guvernare, dar că ar fi singura cunoscută. Eu am speranţa că în Iaşi lucrurile se vor mai schimba, de aceea nu recomand ieşenilor să stea în faţa panourilor electorale. Nu pentru că ar risca să devină şi ei prostănaci, ci pentru a nu se molipsi de privirile cutezătoare de culoare roşie îndreptate spre buzunarele lor.

„Avem di tăti” şi oficial nu ne merge bine. Motanul de la scara de bloc de unde locuiesc eu vrea să se mute în faţa primăriei. Nu ştiu dacă îi plac florile sau mâţele de pe acolo, însă sunt sigur că la fel ca şi celelate pisici ar sta vis–a-vis de Mitropolie, doar ca să mai cerşească ceva. Evident, nu voturi şi nici bani de la buget, pentru că Iaşul îşi va număra dificultăţile din momentul în care ratele creditului DEXIA vor sufoca până şi banii de salubritate.