Începutul reconstrucţiei dreptei româneşti

8 Mai 2009, 11:09 am

Cartea “Reconstrucţia dreptei” lansată de Valeriu Stoica şi Dragoş Paul Aligica zilele trecute a fost un bun prilej de readucere în prim plan a unor necesităţi de clarificare doctrinare.Într-o lume în care socialismul doctrinar românesc trece de la “meandrele concretului” iliesciene la o realitate “care este” vangheliană şi în care dialogul politic e mai degrabă speculativ, lucrarea este o provocare pentru oricine.

O realitate dureroasă este că liberalismul românesc încă nu are claritate fiind din păcate prezent în forme de impostură conceptuală şi discuţii de criză. Suntem abia la începutul constuirii unei drepte politice româneşti sincronizată cu cea europeană, chiar dacă există suficient de mulţi politicieni care se prezintă ca reprezentanţi ai unei drepte « autentice » româneşti. O lucrare de excepţie precum cea la care mă refer poate fi pentru mulţi un prilej de reflecţie şi de conştientizare a locului pe care îl ocupă pe eşichierul politic de la noi. Salut apariţia acestei cărţi si aştept cu interes începerea unor dezbateri în rândul ieşenilor, de orice convingeri ar fi. Mă aştept ca discuţiile să fie iniţiate de către Grupul de Dialog Social din Iasi.

Vanghelizarea discursului politic ieşean

8 Mai 2009, 11:08 am

În urmă cu ceva timp, prezenţa pe scena politică a d-lui Vanghelie era însoţită de expresii devenite celebre cum ar fi “care este” urmat rapid de “almanahe”. Toate acestea nu prevesteau, cel puţin celor pretenţioşi, că va urma o evoluţie politică ascendentă rapidă a respectivului politician.

Cu două luni în urmă, am auzit o altă ştire privitoare la o întâlnire a aceluiaşi domn Vanghelie cu lideri sindicali pe subiectul învăţământ, după care acesta se exprima legat de destinul doamnei ministru Andronescu ca fiind foarte fragil şi dependent de deciziile sale. Am avut senzaţia că recitesc povestiri din perioada stalinistă când reprezentanţi ai clasei muncitoare eradicau simbolurile “decadenţei” burgheziei înlocuindu-le cu valorile socialiste. Azi, am auzit zgomotul vocii aceluiaşi domn Vanghelie vorbind de “scroafa care cade din copac” dupa o reuşită politică de “mare valoare” de eliminare a domnului Mădălin Voicu din PSD. Alte cuvinte noi lansate politic: “gherţoi” şi “papagali”.

Spiritul vanghelian nu este specific doar spaţiului bucureştean, ci se întinde ca o molimă peste tot. Şi la Iaşi întâlnim probe de vanghelizare a discursului politic. Am observat cu neplăcere cum talentul politic al domnului Simirad umple comunicarea ieşeană cu orice strănut al domniei sale la fel cum, din când în când, declaraţiile domnului primar Nichita bulversează statisticile investiţionale cu o retorică vangheliană. Nici Fenechiu nu se lasă mai prejos, declarând despre Nichita că “Gheorghe Nichita este ca un ţigan la care dai de pomană toată săptămâna, iar sâmbătă daca nu îi dai, te înjură”. Nu pot să nu-l întreb pe d-l Fenechiu cât i-a dat în timpul săptămânii şi cât nu a reuşit să-i dea lui Nichita sâmbătă.

Noi încă nu avem nimic specific cu care să ne putem mândri în politica ieşeană. Dar am început să preluăm toate reziduurile de la nivel central pentru a suplini lipsa de stil.