Vanghelizarea discursului politic ieşean

8 Mai 2009, 11:08 am

În urmă cu ceva timp, prezenţa pe scena politică a d-lui Vanghelie era însoţită de expresii devenite celebre cum ar fi “care este” urmat rapid de “almanahe”. Toate acestea nu prevesteau, cel puţin celor pretenţioşi, că va urma o evoluţie politică ascendentă rapidă a respectivului politician.

Cu două luni în urmă, am auzit o altă ştire privitoare la o întâlnire a aceluiaşi domn Vanghelie cu lideri sindicali pe subiectul învăţământ, după care acesta se exprima legat de destinul doamnei ministru Andronescu ca fiind foarte fragil şi dependent de deciziile sale. Am avut senzaţia că recitesc povestiri din perioada stalinistă când reprezentanţi ai clasei muncitoare eradicau simbolurile “decadenţei” burgheziei înlocuindu-le cu valorile socialiste. Azi, am auzit zgomotul vocii aceluiaşi domn Vanghelie vorbind de “scroafa care cade din copac” dupa o reuşită politică de “mare valoare” de eliminare a domnului Mădălin Voicu din PSD. Alte cuvinte noi lansate politic: “gherţoi” şi “papagali”.

Spiritul vanghelian nu este specific doar spaţiului bucureştean, ci se întinde ca o molimă peste tot. Şi la Iaşi întâlnim probe de vanghelizare a discursului politic. Am observat cu neplăcere cum talentul politic al domnului Simirad umple comunicarea ieşeană cu orice strănut al domniei sale la fel cum, din când în când, declaraţiile domnului primar Nichita bulversează statisticile investiţionale cu o retorică vangheliană. Nici Fenechiu nu se lasă mai prejos, declarând despre Nichita că “Gheorghe Nichita este ca un ţigan la care dai de pomană toată săptămâna, iar sâmbătă daca nu îi dai, te înjură”. Nu pot să nu-l întreb pe d-l Fenechiu cât i-a dat în timpul săptămânii şi cât nu a reuşit să-i dea lui Nichita sâmbătă.

Noi încă nu avem nimic specific cu care să ne putem mândri în politica ieşeană. Dar am început să preluăm toate reziduurile de la nivel central pentru a suplini lipsa de stil.