“Zece membri de partid”, Păstorel Teodoreanu

29 August 2009, 11:47 am

Zece membri de partid
Visau viaţă nouă
Unul a vorbit în vis,
Şi-au rămas doar nouă.

Nouă membri de partid
De marxism s-au copt!
Unul s-a răscopt din ei,
Şi-au rămas doar opt!

Opt membri de partid
Au trecut la fapte …
Unul a trecut la Tito!
Şi-au rămas doar şapte!

Şapte membri de partid
Fac afaceri grase,
Unul a intrat la zdup
Şi-au rămas doar sase!

Sase membri de partid
Au strigat lozinci,
Unul a strigat greşit
Şi-au rămas doar cinci!

Cinci membri de partid
Cînd au fost la teatru,
Unul n-a aplaudat
Şi-au rămas doar patru!

Patru membri de partid
Şi cam toţi evrei,
Unul a plecat în Eretz
Şi-au rămas doar trei!

Trei membri de partid
Vorbeau de război!
Unul a vorbit cam mult,
Şi-au rămas doar doi!

Doi membri de partid
Mîndri ca păunul.
Unul a înnebunit,
Şi-a rămas doar unul!

Un membru de partid,
Cel mai lămurit.
A plecat cu Onete-ul
Şi n-a mai venit!

ZERO membri de partid,
Luptă pentru pace.
Că partidul nostru drag
Ştie el ce face!

Parteneriat pentru cultura ieşeană

20 August 2009, 4:55 pm

Pentru că Iaşul are o amprentă culturală recunoscută la nivel naţional, iniţiez astăzi demersurile pentru un proiect de site www.culturainiasi.ro, un loc virtual unde toţi cei interesaţi de viaţa culturală ieşeană vor putea găsi informaţii legate de instituţiile de cultură din Iaşi (muzee, teatre, centre culturale, monumente arhitecturale) precum şi cu privire la evenimentele culturale ieşene. În acelaşi site va putea fi regăsită agenda culturală a Iaşului precum şi interviuri cu personalităţi ale culturii ieşene.

Iniţiez acest proiect împreună cu domnul viceprimar Gabriel Grigore, urmând ca în maximum trei săptămâni să invităm la o primă întâlnire reprezentanţi ai instituţiilor culturale ieşene, centre culturale, jurnalişti precum şi reprezentanţi ai cultelor. Atunci vom prezenta proiectul de site, modul în care propunem să fie furnizate informaţiile necesare precum şi un protocol de parteneriat corespunzător acestei colaborări. Viitorii parteneri nu vor fi nevoiţi să suporte costurile necesare înregistrării domeniului şi funcţionării site-ului.

Până acum, am purtat discuţii cu reprezentanţi ai unor instituţii de cultură ieşene precum şi cu membri ai Departamentului de Jurnalism şi Stiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii A.I. Cuza Iaşi. Din fericire, toate aceste discuţii s-au încheiat cu concluzii pozitive. Consider că acest demers se va dovedi eficient pentru un parteneriat la nivelul Iaşului care să permită autorităţilor locale să unifice sub un interes comun toate informaţiile instituţiilor de cultură ieşene. Îi invit pe toţi cei interesaţi de proiect să mă contacteze la numărul de telefon: 0232/261313, pe blogul: http://blog.nicusorpaduraru.ro şi adresa e-mail: nicusorpaduraru@yahoo.com .

Probă de verticalitate – semnătura Alinei Gorghiu

7 August 2009, 10:53 am

Am văzut aseară pe unul din posturile de televiziune care încearcă timp de cel puţin 12 ore pe zi să ne ofere o supradoză de obiectivism jurnalistic, am văzut deci o emisiune în care se discută, din nou, despre semnăturile Elenei Udrea pe declaraţia ei de avere. Nu aş fi reacţionat poate scriind acest mesaj dacă nu aş fi văzut ce personaj au trimis liberalii pentru a-şi expune opinia la această dezbatere. Evident, e vorba de ultima vedetă mediatică dintr-o generaţie tânăra cu mult aplomb, dar din păcate cu mai puţină consistenţă.

Cum e posibil să îţi dai cu părerea, tu, Alina Gorghiu, pe marginea semnăturii lui Elena Udrea atât timp cât chiar tu, Alina Gorghiu, ai o situaţie identică, încă cu accent juridic mult mai periculos? Fac referire evident la semnătura Alinei Gorghiu pe care am avut şi eu ocazia să o privesc nedumerit pe două documente: raportul oficial aferent comisie Ridzi depus de către comisia de anchetă şi lista de semnături a Partidului National Liberal în baza căreia s-a înfiinţat comisia de anchetă Udrea.

Evident veţi spune că sunt părtinitor. Posibil, dar măcar m-aş fi aşteptat ca opiniile să fie spuse de o persoană care să nu fi făcut acelaşi gest, pe care îl critică la o oră de maximă audienţă fără să aibă căderea să facă acest lucru.Puteţi vedea semnăturile respective ale Alinei Gorghiu la adresa: http://iritat.blogspot.com/2009/07/care-e-semnatura-alinei-gorghiu.html. Interesant este că, deşi subiectul este cunoscut presei ieşene, nimeni nu a sesizat (cu excepţia deţinătoarei linkului de mai sus) şi nu a comentat pe marginea acestui caz absolut identic.Mai mult dacă în cazul Elena Udrea este vorba de o declaraţie de avere asumată şi care nu schimbă cu nimic documentul în sine, el fiind recunoscut ca fiind agreat aşa cum e, în cazul Alina Gorghiu, documentul a stat şi stă la baza iniţierii unei anchete. Falsul în cazul Alinei Gorghiu evident că are o greutate îndreptată nu doar asupra situaţiei personale a sa ci împotriva unei alte persoane.

E bine să ştiţi că Elena Udrea ştie de acest subiect dar nu a considerat că relevanţa sa ar fi atât de puternică precum au considerat deontologii analişti în cazul său. Aşa că enervarea mea ar fi fost temperată dacă nu aş fi văzut emisiunea cu pricina şi avalanşa de opinii într-o parte din presa centrală. Prin urmare imparţialitatea este un subiect doar în imaginaţia celor care se cred ca fiind repere morale iar atitudinea din emisiunea de aseară pune un serios semn de întrebare asupra încercării de lansare în politica viguroasă, a Alinei Gorghiu, mai mult mai devine şi reper de forţă în anchete cea care nu spune nici “pâs” despre propria ei semnatură. Ca o picanterie e bine să ştiţi că la şedinţa extraodinară de la sfârşitul lunii iulie, ‘mneaei a aflat de subiectul semnăturilor personale chiar de la colegii mei de partid, prin urmare ar fi putut sa aibă bunul simţ să fugă de a critica acelaşi subiect în cazul altora.

Mic manual de mâncat broaşte râioase

6 August 2009, 11:19 am

Când vorbim de alianţa locală pentru interesele Iaşului totul pare perfect, cine şi-ar permite să spună că a face echipă pentru obiectivele majore ale Iaşului e un lucru rău? De altfel de ani de zile noi ieşenii i-am invidiat pe cei de la Cluj, Bacău şi mai nou Suceava pentru modul în care au negociat şi au promovat interesele judeţelor lor. Până aici toate bune şi frumoase. Că aeroportul mai are nevoie de câţiva ani până când sunt în stare câţiva funcţionari să facă nişte acte ca lumea? Că a fi capitală culturală europeană înseamnă de asemenea câţiva ani (apropo, iese din termenii protocolului) până când să fie posibil? Că autostrada va fi un subiect pentru o etapă ulterioară (pare că şi asta iese din termenul de valabilitate a protocolului), etc. toate astea sunt mai puţin importante dacă avem nevoie neapărat de o infuzie de optimism. Şi atunci protocol pentru ce? Câteva pârghii au apărut şi probabil că ăsta a fost singurul argument care a permis să porţi discuţii pe marginea lui pentru că se vor schimba multe şi în comisiile de specialitate şi în consiliile de administraţie şi în relaţiile de colaborare interparlamentară şi administraţia locală. Asta teoretic. Practic, vom mai vedea.

În principiu asta seamănă cu tărâmul lui Făt – Frumos. E adevărat că politicienii nu sunt chiar atât de frumoşi, cetăţenii dealtfel câştigând o dexteritate de a mârâi printre dinţi ori de câte ori se gândesc la această specie. Şi dacă e să vorbim de politica puterii din Iaşi, mai bine nu am face un concurs de “mister” (îmi cer scuze faţă de doamnele din politică, realitatea e că suntem mai mulţi bărbaţi). Până la urmă ideile măreţe au existat de ani de zile, un asemenea protocol era vehiculat de ani de zile indiferent de partide, numai că oamenii nu erau cei potriviţi şi nici acum nu sunt sigur că actuala clasă politică ieşeană (cel puţin din preajma puterii coalizate) e suficient de potrivită pentru ca ideile măreţe să devină şi un final fericit.

De ce a fost nevoie de un protocol? La urma urmei alianţa există, reguli existau şi erau stabilite. Nu ar mai fi fost nevoie dacă … Dacă funcţiona, pentru că până la urmă nu facem altceva decât să validăm că nu am funcţionat până acum. Dacă va fi bine? Nu ştiu, e bine să fim optimişti.

Dimineaţa mă uit în oglindă. Uneori îmi dau palme (în politică intri cu voinţa ta, nimeni nu te obligă), îmi mai număr ceva fire albe (Nichita, te prind eu la un fotbal), îmi văd cearcănele (ah, şedinţele de partid) şi plec la cabinetul parlamentar. Eu cred că nu m-am schimbat ca om. Şi nu ştiu cum pot … îmbătrâni frumos în politică. Pare de fapt imposibil, dar nici nu plec. Un om politic ieşean, cu greutate (citat din clasic în viaţă) îmi explică politica fără perdea (nu-i de la mine din partid, fiţi liniştiţi) ca pe o broască râioasă pe care o înghiţi şi la sfârşit faci o conferinţă de presă optimistă. A doua zi dacă ai stomacul tare, mai ceri o broască râioasă, aş zice eu, ca să devin deja academic în ale politicii.

Sinceritatea la politiceni e precum ploaia în deşert. Toată lumea o aşteaptă, numai că vine rar şi nu produce nici un efect. Eu o spun sincer, politic, astăzi s-a semnat un protocol agreat de forurile de conducere judeţene ale ambelor partide. Asta e! Înghiţim broasca râioasă şi mergem mai departe, poate poate iese ceva (numai să nu ne iasă ochii). Imediat după, la şedinţa de consiliu a urmat DEXIA.

Ieri, am avut un dialog spumos (nu vă gândiţi la lucruri bune), discutând pe marginea acestor modificări legate de DEXIA şi de liniile de tramvai. Nimeni nu e atât de nebun să spună că nu vrea să avem terminate lucrările de infrastructură în centrul Iaşului. Numai că dialogul în care oportunitatea e o chestie de vot iar legalitatea şi-o asumă … nu ştiu cine, nu a fost finalizat măcar o singură hârtie din care să rezulte cam ce s-a făcut până acum şi ce s-a plătit pe DEXIA, la fel cum în cazul liniilor de tramvai am aflat că nu ar fi un obiectiv definit prin lungimea kilometrilor de lucru şi că de la început s-a introdus … tot. O fi, se pune şi problema de a crede pe cuvânt un om politic.

Am simţit nevoia să scriu acest mic manual de mâncat broaşte râioase. Şi dacă din chestia asta nu o să-mi apară nimic pe piele şi se vor mai întâmpla şi lucruri bune va fi în regulă. Voi credeţi? Ar fi pentru prima oara în care un acord politic ar dura … câţiva ani. Asta nu s-a mai întâmplat, de regulă nu rezistă prea mult timp, mai ales că urmează o campanie electorală, iar legalitatea (cel puţin în ceea ce mă priveşte) nu este un lucru negociabil.