Murphy este membru PSD

25 Septembrie 2009, 5:54 pm

„ Ceea ce este-este, ceea ce nu este – nu este. Asta este.”

Am aflat cu surprindere că, din raţiuni politice, Primăria Municipiului Iaşi a votat împotriva preluării de către Iaşi, prin intermediul domnului preşedinte Constantin Simirad, a şefiei Consiliului de Dezvoltare Regională Nord – Est. Ce să înţelegem prin acest gest? Faptul că Iaşul nu ar avea nevoie de o asemenea poziţie atât de importantă?

În urma cu vreo 2 săptămâni, decizia PD-L legată de coaliţia de la nivel local cu PSD-ul a fost interpretată de domnul primar într-un mod cel puţin caraghios, ca afectând interesele Iaşului pe proiectele majore. Dacă e să privim atent hotărârile Consiliului Local din ultima lună înţelegem de ce avea nevoie domnul Nichita. Mai precis, doar ultimul proiect legat de concesionare din zona Palas este un exemplu grosolan de lipsă de atenţie faţă de legalitate. Din câte am înţeles, verificările efectuate de către Prefectură nu sunt încheiate, pentru că nu au fost transmise toate documentele aferente. O soluţie ar fi să se deplaseze corpul de control al Instituţiei Prefectului şi să ridice într-o singură zi toate aceste acte, pentru a închide acest subiect fără să mai existe senzaţia că se trage de timp.

Nu vreau să reamintesc proiectul legat de autogară sau transferurile de resurse din creditul DEXIA, asupra cărora, personal mi-am manifestat şi îmi manifest reţinerea. La ce este bun jocul politic? Daca el este interpretat de către vicepreşedintele PSD şi primarul Gheorghe Nichita în funcţie nu de interesele Iaşului, ci de atitudini personale viscerale, răzbunătoare, care de data aceasta, în limbaj pur românesc seamănă cu ”datul oiştii în gard”. Oare argumentele lui Nichita nu se întorc împotriva lui? Nu e vorba de sacrificarea intereselor Iaşului pentru a sprjini candidatura lui Geoană?

Un război politic generat doar de dorinţa unui joc de imagine trimite Iaşul înapoi într-o lume fără sens. Demisia cerută de consilierul local Anghel Ficu nu este îndreptată către persoana potrivită. Cauza votului negativ pentru preşedinţia Consiliului de Dezvoltare Regională Nord – Est se regăseşte în atitudinea primarului Nichita şi este păcat că viceprimarul Olteanu s-a supus unei asemenea dispoziţii când ar fi putut să îşi manifeste propria voinţă mai presus de o proastă îndrumare din partea primarului Nichita.

Faţă cu reacţiunea…

22 Septembrie 2009, 11:03 am

L-am ascultat cu atenţie pe economistul Nicolaescu, fost ministru al Sănătăţii, citind moţiunea pe educaţie. Aş crede că, dacă nu am fluierat la scenă deschisă, este pentru că încă mai am simţul umorului negru. Dacă nu ar fi vorba de subiecte absolut importante şi dacă nu aş fi sătul de deformările unor realităţi din politica românească pe care le trăiesc pe viu de câteva luni în Parlament, nu aş lua atitudine.

E un fond clar al realităţilor politice actuale din Parlament: PSD e braţ la braţ cu PNL. Nu ştiu cât de reală pare această situaţie, însă e absolut necesar să fie cunoscută. Jocul politic dintre cele două partide a fost refuzat şi de mine mental, poate în virtutea speranţei hilare că liberalii ar avea mai mult de câştigat dacă şi-ar face doar un joc individual corect de opoziţie. Jocul politic Olteanu – Hrebenciuc este însă unul evident şi descalifică nu PSD-ul, ci PNL-ul. Minciuna şi demagogia sunt însă în catalogul curent de notare al activităţii politice ale PNL, doar din când în când Crin Antonescu îşi aduce aminte că e plictisit şi o spune la televizor.

PSD-ul se descalifică altfel: prin forţa cu care se luptă cu puterea, nu din opoziţie, ci de pe băncile Guvernului. În Parlament au fost nenumarate situaţii în care PSD a avut declaraţii politice absolut remarcabile prin consistenţa nesimţirii politicianiste. Cu un plan diabolic de dinamitare politică a parteneriatului care i-a adus la guvernare, împreună cu o parte din mass media centrală atraşi ca “jucători” mediatici fără deontologie, caută să joace pe toate planurile politice fără nici un pic de onoare sau respect faţă de propria demnitate

Revenind la Nicolaescu: textul citit, în afara unui titlu absolut de nivelul grădiniţei, minte cu neruşinare cu referire la iniţiativa privind salarizarea unitară, spunând că ar fi dorit să îl promoveze şi PNL când erau la guvernare dar nu ar fi vrut PDL-ul. Minciuna e spusă cu atât de multă pasiune nicolaesciană, încât e pur şi simplu jenantă. De ce spun asta: pentru că în sertarele MAI există acest proiect ascuns de secretarii de stat, Dobre şi Liviu Radu, ce se străduiau să nu îl scoată public de teama mişcărilor sindicale şi a scăderii procentelor politice previzibile. E o minciună să spună că ar fi vrut ei să promoveze această idee şi că nu ar fi dorit PDL-ul, pentru că cel care crease primul text al legii şi singurul care avea curajul să meargă mai departe a fost ministrul Blaga, însă Tăriceanu rupea Guvernul în 2007 preferând alianţa mascată cu PSD şi eliminând PDL-ul de la guvernare, ceea ce nu a permis să se meargă mai departe. Ştiu toate acestea pentru că am fost în Minister şi le-am văzut cu ochii mei, am discutat despre reformă de multe ori, însă mi se spunea că nu e momentul politic, fiind an de alegeri. Nu mai doreau să facă absolut nimic în ultimul an, preferând jocul cu aruncatul fondurilor guvernamentale în toate locurile cu interes PSD-PNL. Azi, însă, nu mai intreabă nimic de reforma din administraţie, nu scot un sunet despre Codul Administrativ rămas în sertarele MAI sub controlul PSD-ist al lui Nica, uită de necesităţile gândite chiar în perioada lor de guvernare şi maltratează pur şi simplu limba română, în Parlamentul României. O moţiune pe acest subiect nu e evident preocuparea PNL, căci ar lovi în PSD-ul apropiat de ceva ani de strategiile lor aşa că…

Nu spun să le fie ruşine pentru că depun moţiuni, au acest drept şi e democratic să se întâmple asta. Sunt însă lipsiţi de bunul simţ al evitării minciunii în argumentele folosite. Şi pentru asta merită să le baţi obrazul măcar virtual.

Un ghiozdan mov, plin de emoţii

14 Septembrie 2009, 11:59 am

Astăzi, fetiţa mea a gustat din nou emoţiile unui nou început. Un buchet mare de flori şi primul pas în Colegiul Naţional. De câteva zile emoţiile i-au tulburat somnul iar pentru mine a însemnat, din nou, reamintirea primei zile de şcoală.

Aseară şi-a etalat din nou “ustensilele” de şcolar: un rucsac stil Hannah Montana, penar, pixuri, totul la culoare şi în trend. Evident, conservatorul din mine tăcea la fel ca şi în momentul în care cumpăram împreună toate acestea, fiind îmbrăţişaţi de puştoiaca entuziasmată pentru noile achiziţii. Un rucsac mov, plin de emoţii.

Prima zi s-a încheiat, fetiţa mea la fel ca şi ceilalţi elevi a cântărit cu sufletul ei de copil noua dirigintă şi profesorii pe care i-a putut cunoaşte. E mulţumită şi sper ca în sfarşit să doarmă lipsită de grijile vârstei ei şi în scurt timp noii colegi şi profesori să îi formeze universul pe care mi-l doresc.

Săptămâna trecută ne-am plimbat pe holurile Colegiului şi am zăbovit în faţa plăcilor de marmură cu nume celebre ale celor care au fost elevi sau profesori şi care onorează astăzi unul din colegiile cele mai puternice din Iaşi.

“Tati, Ionel Teodoreanu a fost elev aici?” Parfumul Medelenilor mi-a reamintit de momentele în care şi eu lecturam aceste cărţi şi mi-am reamintit de emotiile acelor ani. Vacanţa s-a încheiat, fetita mea îşi trăieşte frumuseţea vârstei şi a şcolii. Mâine mă voi gândi la clasa în care învaţă şi poate că din lumea asta sucită, în care totul pare în conflict permanent, ne vom reaminti de lucrurile care contează cu adevărat.