La numărare de panouri

7 Noiembrie 2009, 1:29 pm

Nu am numărat prostănaci. Deşi mă tenta acest aspect. Asta pentru că înainte de începerea campaniei electorale, atunci când s-a solicitat acceptul primăriei pentru montajul de bannere, am auzit un mesaj dinspre primar, preluat de altfel de ziarele locale, cum că din raţiuni de estetică a oraşului PSD-ul va căuta să nu sufoce oraşul. Am avut însă surpriza să constat că în ceea ce priveşte marile panouri acelaşi domn Nichita preocupat de estetică a sufocat unele intersecţii ale oraşului, ocupând toate panourile. Cea mai mare densitate este pe Aleea Rozelor, unde pe mai puţin de 10 metri pătraţi, numărăm steaguri, 2 panouri plus un panou mic unde îl avem drept protagonist, evident, pe enigmaticul cosmonaut Geoană.

Şi dacă marca PSD, garantat Vanghelie, nu era de actualitate şi nici benefică specificului intelectual al domnului Geoană, s-a găsit, evident, un alt personaj care să garanteze şi anume primarul Nichita. Ce nu am înţeles este pe cine învingem împreună, pe ieşeni? Ieşenii sunt învinşi, din păcate, încă de la alegerile locale. Modul de lucru al primarului Nichita, punctând ‘reuşite” pe care tot ieşenii le vor deconta este eşecul care marchează Iaşul. Cet-ul se află într-o situaţie jalnică, RATP ne oferă autobuze înmatriculate în Bulgaria, Citadin–ul nu prea mai suflă, multe din lucrări fiind preluate de firme private, autogările se înmulţesc ca ciupercile şi ceea mi s-a părut dintotdeauna inexplicabil, la conferinţele de presă ale echipei de fotbal vedem în spate sponsori nepotriviţi.

Ce nevoie ar avea Salubrisul, Cet-ul sau RATP-ul de publicitate la fotbal, dacă ele reprezintă servicii locale şi nu au concurenţi? Ce justificare au să cheltuie resurse financiare dacă abia se ţin pe picioare?

Întrebarea e cine sunt prostănacii? Oficial aceştia sunt marcaţi chiar prin declaraţiile unor membri marcanţi ai PSD. Iliescu a fost cel care l-a promulgat pe primul prostănac al ţării. Cozmâncă i-a taxat la rândul lui calităţile de lider iar Mitrea a pus capacul vorbind de găştile din PSD.

La montarea steagurilor pe stâlpi, domnul Nichita s-a întors în anii 30 pe vremea marcatului cu făină al alegătorului care îşi permite să aibă opinii şi s-a apucat de dat jos în cel mai stalinist mod tot ce nu i-a plăcut. Avem un oraş cu panouri mari roşii din care ne privesc necruţător omuleţi pasionaţi de banul public.

Până la urmă, clasa politică românescă îşi merită palmele. Marea problemă e că în stilul acesta ne prăbuşim în meandrele concretului iliescian. După 20 de ani de democraţie originală, Iaşul a pierdut o mare parte din zona industrială, deci locuri de muncă şi adevenit un teritoriu interzis investiţiilor adevărate. Spre disperarea celor interesaţi să supraveţuiască şi nu să admire panarame imobiliare sau să cumpere din supermarketuri. Asta este. Suntem în campanie electorală iar democraţia îşi va spune cuvântul.

Winston Churchill dădea de înţeles că democraţia este cea mai proastă formă de guvernare, dar că ar fi singura cunoscută. Eu am speranţa că în Iaşi lucrurile se vor mai schimba, de aceea nu recomand ieşenilor să stea în faţa panourilor electorale. Nu pentru că ar risca să devină şi ei prostănaci, ci pentru a nu se molipsi de privirile cutezătoare de culoare roşie îndreptate spre buzunarele lor.

„Avem di tăti” şi oficial nu ne merge bine. Motanul de la scara de bloc de unde locuiesc eu vrea să se mute în faţa primăriei. Nu ştiu dacă îi plac florile sau mâţele de pe acolo, însă sunt sigur că la fel ca şi celelate pisici ar sta vis–a-vis de Mitropolie, doar ca să mai cerşească ceva. Evident, nu voturi şi nici bani de la buget, pentru că Iaşul îşi va număra dificultăţile din momentul în care ratele creditului DEXIA vor sufoca până şi banii de salubritate.