Bivolaru şi Voiculescu

10 Noiembrie 2009, 12:48 pm

… sau MISA şi trustul de presă al lui Voiculescu. Sau a cui o mai fi, prin registrele oficiale. Dacă vă întrebaţi de ce am început aşa şi la ce fac referire, e foarte simplu. Am încercat să citesc Săptămâna Financiară şi am avut senzaţia că mă uit la televizor. Un limbaj, cel puţin, tendenţios şi încărcat electoral până la saturaţie.

Sunt unul din cei care acceptă criticile şi consider că democraţia presupune o asumare a unor libertăţi de comunicare firească. Am însă şi un spirit ceva mai conservator, considerând că nu poţi fi şi spectator şi jucător şi arbitru şi comentator şi analist în acelaşi timp. Nu chemi doctorul pentru o slujbă de pomenire şi nici preotul pentru un tratament medical. Fiecare are rolul său şi trebuie respectat ca atare.

Ceea ce se întâmplă însă, în spaţiul public românesc, nu mai are de ceva timp nici o noimă. Se discută pe surse, se comentează propriile opinii şi mai puţin realităţile din jur, în profunzimea lor. În urmă cu ceva ani, gruparea MISA şi acel domn Bivolaru erau un subiect amplu de analiză a devierilor societăţii româneşti, iar acel domn era judecat pentru faptele sale. Judecata sa era justificată şi de efectul social pe care îl producea, fiind acuzată fundamentat activitatea din acele grupuri, în care influenţarea comportamentului social prin mesaje subliminale era o practică curentă.

Am reamintit acel episod pentru că nu văd nici o diferenţă între pericolul public reprezentat de acea grupare şi alunecarea spre ridicol evident a societăţii româneşti corespunzător vocilor publice din spaţiile mediatice ale unor trusturi.
Dedic însă, astăzi, aceste opinii, celor care au ajutat la realizarea ultimei ediţii a Săptămânii Financiare. Dacă într-o perioadă de timp căutam acest ziar, astăzi m-am simţit ofensat de girul pe care îl dădeam acestuia într-un context pe care îl doream pur profesional şi nu politic. La fel cum citesc Bursa sau Capital, considerând că există articole care îmi sunt chiar utile, evident că aş fi dezamăgit de apariţia unei fete de la pagina 5 în aceste publicaţii sau de vreo bârfă mondenă cancaniadă.

Azi am fost însă efectiv saturat de calitatea mesajelor evident deformate. Citez doar câteva titluri: “Cum a păcălit guvernul lui Băsescu FMI-ul şi pe români”, “Liviu Negoiţă pregăteşte terenul pentru alegeri anticipate”, “Oieri, deficitul e mare”, “Drama electorală: Dau o ţară pentru un mandat! “…. şi aş putea continua, însă nu e cazul. Autorii sunt aceleaşi persoane pe care le vedem exprimându-şi opiniile la antenele lui Voiculescu. Revin, dacă ar fi fost un ziar cu un profil electoral sau monden, aş fi trecut mai departe fără să fiu atât de afectat. Dacă în schimb balăcăreala zilnică televizată care a adus la un nou nivel limita maximă a saturaţiei publice intră si pe domeniiile de specialitate, consider că am ajuns mult prea departe. Mai rămâne să murdărim şi zona academică sau elitele lumii artelor, ca să punem capac.

Aşa că, atitudinea mea e foarte fermă şi dură la adresa domnului Voiculescu, care devine vinovat de pervertirea unor lumi de care nu are dreptul să se atingă. România nu este un teren de joacă pentru mizeria acestui personaj politic, dealtfel nici nu are girul moral care să îi permită atât timp cât este unul din foştii colaboratori demonstraţi. Nu e nici o diferenţă între Voiculescu şi Bivolaru, e la fel de toxic pentru această ţară, răsturnând valorile pentru a îşi satisface interesele private folosind mecanismele statului român.

Dau, prin urmare, o notă extrem de proastă pentru pervertirea calitativă regăsită într-un oficios cu pretenţii măcar prin nume. Deşi nu ar fi trebuit să mă mir, la urma urmei tot ce atinge Voiculescu sau Vântu devine toxic, abia aştept intrarea în vigoare a noului cod penal care va incrimina depăşirea acestor limite de decenţă.
O întrebare pertinentă ar fi: Până unde mergem, dacă se doreşte respect şi o Românie a bunului simţ? Asta mai ales atât timp cât exact cei care strigă, pervertesc sensurile unei lumi civilizate…