Alerte electorale PSD pigmentate cu tupeu şi nesimţire inversă

17 Noiembrie 2009, 7:00 pm

Marţea trecută, adică pe data de 10 noiembrie, seara, tineri din echipa de campanie din colegiul meu, au avut o problemă. În zona Splai Bahlui, aproape de Podul Roş, în timp ce distribuiau materiale electorale, au fost ”opriţi” de nişte echipaje de la Poliţia Comunitară. Stilul a fost cam în felul următor: Se merge cu maşina cu farurile stinse şi cu o viteză înceată, până în apropierea locului în care se află tinerii; Odată ajunşi destul de aproape se aprind brusc farurile şi evident girofarul şi se strigă cu putere ”Stai!”. Nu se pune problema să se legitimeze un asemena organ şi nici să justifice stilul demn de filmele anilor ‘60. Important este să intimidezi.

Reacţia tinerilor a fost una pe măsura vârstei lor, adică unii dintre ei s-au speriat de această atitudine. Nu mi-a trecut nici o clipă prin cap că ar fi nevoie să le dau de înţeles că nu fac nimic rău, activităţile din campania electorală fiind ceva obişnuit. Nici ei nu au înţeles dacă au făcut ceva ilegal sau nu. Evident că nu. Cum la fel de evident este faptul că Poliţia Comunitară nu prea are dreptul legal să utilizeze girofar sau maşini de filaj. Am avut o discuţie însă cu cel care coordonează aceste echipe la nivelul municipiului Iaşi. O discuţie diplomatică şi teoretic constructivă pentru a nu se mai permite acest abuz absolut jenant şi care îmi aduce aminte de practicile staliniste.

O altă observaţie este legată de modul în care echipele Salubris îşi fac treaba. Cum nu consider necesar să ajungă atât de departe încât să produc sau să furnizez probe, am trecut şi peste asta. Mai precis, am avut informaţii pe care dacă eu le consider pertinente sper să le acceptaţi doar pe baza celor scrise de mine. Echipele Salubris fac curăţenie. Din păcate, inclusiv, în ceea ce priveşte panotajul electoral sau materiale electorale care sunt uşor de îndepărtat. Nu este o pasiune electorală a acestor oameni, ci o dispoziţie venită de ”sus” prin care bonuri de masă sau venituri sunt dependente de alegerea lui Mircea Geoană şi au devenit sarcini de serviciu.

Nu aş fi scris despre toate acestea. Ele sunt o obişnuinţă a campaniilor electorale şi din păcate o regăsim şi la noi în oraş. Am văzut însă cum îşi permite un europarlamentar să vorbească despre culmea tupeului şi a nesimţirii. Şi asta legat de vezi doamne nişte activităţi din alte campanii electorale asupra cărora, vă garantez eu, că habar nu are. Se uită de faptul că Primăria din ordinul celui care ocupă temporar acel scaun, cu sprijinul chiar al structurilor din subordine adică RATP şi DSPM, îndepărta cu nesimţire şi în văzul tuturor materialele electorale ale PDL.

P.S.: Am aflat că astăzi Nichita şi-a adus aminte de numele meu. A amestecat binişor nişte informaţii care îl deranjează şi le-a plasat pe umerii mei fără să facă distincţie între ceea ce spun şi ceea ce întelege. Nu am fost prezent, aşa că îmi este greu să comentez, de altfel un singur jurnalist m-a sunat pe acest subiect, ceilalţi preferând, bănuiesc, să scrie fără să ceară replică. O singură menţiune am pentru domnul primar: Când mai daţi declaraţii şi dacă sunt scrise semnaţi Mihăiţă. Asta din pasiune pentru visul tânărului care se vedea ofiţer de securitate în urmă cu ceva ani.

Mizerii electorale televizate

17 Noiembrie 2009, 12:11 pm

În urmă cu ceva ani se vorbea despre reforma morală a clasei politice româneşti. La prima vedere, suna mai mult decât promiţător. Repetarea, însă, cu insistenţă a acestui subiect de către personaje care nu aveau un nivel de probitate morală şi nu erau nici modele sociale reale, a dus încet-încet la demonizarea termenului.

În ultima perioadă se vorbeşte foarte mult despre respect şi bun simţ. Aspecte, de asemenea, generoase şi absolut necesare în politica românească. Din păcate, însă, există riscul ca oamenii să se sature şi despre discuţiile pe acest subiect, din simplu motiv că sunt sufocaţi de prea multă dezbatere şi asta în condiţia în care bunul simţ nu are nevoie de explicaţii suplimentare.

De ce reamintesc aceste lucruri? Pentru că încerc să fac o paralelă cu un anume stil al celor ce se vor formatori de opinie. Toată lumea vede un stil de campanie, absolut mizerabil, cu limbaj ce depăşeşte deseori orice limită. Că la nivel naţional există un război mediatic fără precedent, nu mai e un secret pentru nimeni. Aş fi putut prefera să evit şi eu aceeaşi greşeală şi anume să continui discuţii pe marginea unor subiecte fără relevanţă.Tocmai acesta este însă pericolul: să taci şi să nu ai un punct de vedere atunci când limitele bunului simţ sau respectul aruncate pe sticlă sunt de fapt pervertite.

De vreo două zile doi foşti procurori se prezintă pe marile ecrane aruncând din nou un subiect de presă ce nu are altă justificare decât campania electorală şi încercarea de a minţi sau denatura cu bună ştiinţă. Câteva precizări pe care televiziunile evită să le spună pentru a nu cumva subiectul de presă să fie dinamitat înainte de a îşi face numărul moderatorul respectiv. Cei doi sunt FOŞTI PROCURORI şi nu mai au nici o atribuţie. Ieşirea lor a fost provocată de propria incompetenţă sau de depăşiri ale limitelor atribuţiilor profesionale. Decizia a fost luată chiar de către forurile competente , adică de CSM şi nu are nici o legătură cu vreo influenţă sau cu numele vreunui candidat la preşedinţie. Se repetă însă cu obstinaţie setul de cuvinte care să lege acest scandal de numele preşedintelui.

Îmi pun întrebarea de ce se doreşte spălarea lui Hayssam cu atâta îndârjire? Hayssam este acela care a fost cel mai mare sponsor al PSD în Campania din 2004, detalii putând fi oficial regăsite în Monitorul Oficial. Hayssam este un personaj care a fost atât de apropiat de Hrebenciuc, Iliescu sau Năstase, încât PSD-ului ar trebui să îi fie ruşine de acest subiect. Cu toate acestea repetarea până al refuz a unor subiecte fără conţinut ţine linia întâi la televiziunile lui Vântu şi Voiculescu şi evident este dublată de comentariile unor jurnalişti deveniţi deja non grata chiar şi între ei.

Într-o lume normală sau de bun simţ nimeni nu ia în considerare atitudinile sau opiniile neoficiale ale celor daţi afară tocmai pentru incompetenţă. Într-o lume normală nu sunt ascultaţi infractorii mai mult decât sunt ascultate autorităţile statului. Într-o lume civilizată dezordinea sau haosul sunt acuzate. Cine îi apără pe români de aceste devieri şi de probele de nesimţire televizate? Am ajuns astăzi ca românii să înghită mai mult încercările de manipulare ale unor grupuri de interese, ceea ce afectează grav autoritatea oricărei instituţii. Cine doreşte într-un asemena hal o destabilizare a României? În interesul cui se construiesc aceste veritabile strategii de comunicare executate de jurnalişti până la isterie?

Nu fac un apel la linişte, însă fac un apel la echilibru chiar dacă românii nu prea mai au răbdare. De regulă, efectul acestor manipulări se întoarce împotriva celor care tratează România ca pe moşia proprie.