CET – între soluţii posibile şi colaps provocat

20 Decembrie 2009, 2:24 pm

Săptămâna trecută am fost pe la Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru a afla în ce măsură pot ajuta şi oferi sprijin pentru CET. Mă interesau două subiecte: subvenţiile de la stat, care au mai oferit câte o gură de oxigen pe parcursul anului 2009 şi posibilitatea utilizării rezervei de stat. Tot săptămâna trecută am intrat în posesia unor documente primite dealtfel de consilierii locali la discutarea subiectului împrumutului pentru CET.

Toate aceste date sunt mai mult decât publice, au fost şi în mâna presei şi a consilierilor locali şi probabil vor însoţi hotărârile CL la Prefectură pentru controlul de legalitate. Le voi lua pe rând, în fapt, sunt aspecte care mie mi-au suscitat interesul şi mă mir că ele nu sunt subiecte de discuţie corectă şi profundă, e vorba totuşi de securitatea cetăţenilor în perioada de iarnă şi de nişte riscuri provocate pe care ni le asumăm cu toţii, indiferent de partide sau opinii partizane.

1. Subvenţiile din bugetul local şi compensările pentru combustibil din bugetul de stat.
Anul acesta CET a primit de mai multe ori bani de la bugetul de stat. Ieşenii au însă în memorie doar suma de 8 milioane de lei şi replicile primarului Nichita preluate în media locală legate de faptul că ar fi prea puţin şi că motivul lipsei sprijinului Guvernului ar fi de natură politică. Nimeni nu a atras atenţia (sau poate nu s-a dorit să se scrie) că Guvernul şi sumele alocate nu sunt o pomană publică posibilă ori de câte ori e o situaţie critică, ci sunt rezultatul unor diferenţe dintr-un calcul simplu: costul de producţie al gigacaloriei la CET Iaşi şi costul vânzării acesteia către populaţie. Diferenţa e subiectul alocărilor din bugetul local şi de la bugetul de stat.

În principiu, nu se poate da mai mult pe un motiv extrem de clar: depăşirea sumei pentru subvenţie nu e permisă. Tot ce spun nu e discutabil sau negociabil, e vorba de OG 36/2006 precum şi de HG 1095/2009 şi HG 1218/2009. E totuşi vorba de bani publici şi ei nu vin atunci când plânge Nichita cerşind pur şi simplu mai mult de la Guvern. Iar exerciţiul său mediatic, de vezi Doamne responsabilitate faţă de ieşeni, e pură nesimţire. Dacă era aşa grijuliu şi atent, ştia de mai mulţi ani că va veni vremea unor scadenţe imposibile şi ar fi putut să găsească soluţii, nu să arunce din nou un credit bancar în braţele ieşenilor pe care aceştia să îl plătească de fapt din buzunarele lor în plus faţă de costul şi aşa ridicat pe care îl suportă la facturile de căldură.

Să facem însă o recapitulare: anul acesta CET Iaşi a primit din bugetul de stat nu doar 8 milioane de lei ci 15.979.000 lei în conformitate cu OG 36/2006 (faţă de ce este prevăzut, conform acestui act normativ de 14.441.598 lei, e o depăşire de 10%) plus 8.427.000 lei conform HG 1095/2009 precum şi 8.000.000 lei corespunzător HG 1218/2009. Prin urmare avem un total de 32.406.000 lei. Pe primele 9 luni valoarea subvenţiei de la bugetul local este de 13.683.540 lei iar suma acordată din bugetul local pe 2009 este de 15.614.325 lei. Ceea ce e interesant este faptul că subvenţia alocată din bugetul de stat pentru CET Iaşi, primită până acum, este de 15.614.325 lei, ceea ce reprezinta şi în acest caz 114 %, adică mai mult decât permite legea. Corecţiile legale presupun că va trebui clarificată această diferenţă ulterior de către CET. Nu se poate pune problema vreunei discuţii pe subiect, e vorba de lege şi nu de vreo influenţă politică, iar asta nu se negociază.

2. Utilizarea rezervei de stat
Evident că pare a fi o soluţie bună, într-un moment de criză şi pentru a proteja populaţia, utilizarea rezervelor de stat cu combustibili ne poate scoate din dificultăţi. Dealtfel, dacă presa îşi mai aduce aminte, am spus într-o conferinţă de presă că am avut în luna octombrie în cadrul comisiei de industrie o discuţie formală cu celebrul domn Gherghină de la Finanţe pe marginea CET Iaşi. Se punea problema unei cantităţi de 100.000 tone huilă. Într-adevăr, la Ministerul Administraţiei şi Internelor există de mai multe luni o iniţiativă legislativă pe acest subiect care, însă, s-a oprit dintr-un motiv foarte simplu. Rezerva de stat corespunde unor produse cuprinse într-un nomenclator definit legal, în fapt nu poţi vorbi decât de produsele definite acolo şi în funcţie de cantităţile achiziţionate în baza unui buget bine clarificat. Discuţiile pe care le-am avut la MAI săptămâna aceasta m-au lăsat fără replică, atunci când am înţeles că huila nu este prevăzută în nomenclator. Prin urmare, nu se poate vorbi de această rezerva de stat din care CET să poată primi suport, pentru că ea nu există. Paşii procedurali înseamnă modificarea legislativă a nomenclatorului cu introducerea huilei, stabilirea unui buget de la care să plece achiziţia unei cantităţi definite şi parcurgerea termenilor legali, legaţi de această achiziţie, adică până prin mai 2010 cel puţin. Prin urmare această soluţie pică, dacă respectăm cele de mai sus. Şi pentru mine a fost o surpriză neplăcută să aflu aceste detalii, nu am înţeles de ce nu avem huilă în acel nomenclator, la urma urmei e vorba de securitatea naţională iar rezerva de stat trebuie să ne reducă, atunci când e cazul, riscurile cărora populaţia li se poate expune. Nu am înţeles nici cum de s-a făcut modernizarea la CET 2 cu „dedicaţie” pe acest gen de combustibil, expunându-ne pe noi toţi la ceea ce deja se întâmplă în această iarnă fără soluţii alternative, adică dependenţa de o anumită sursa de combustibil.

Interesant, nu? Detaliile de mai sus nu sunt informaţii care să nu fie la îndemână. Trebuie doar să întrebi, să te interesezi ca să ştii ce ai de făcut dacă vrei să te implici. Asta relevă faptul că toate discursurile primarului Nichita pe marginea acestui subiect au fost mai degrabă superficiale şi de un caracter ordinar. Evident că PD-L nu are vreo treaba cu aceste aspecte, ele sunt pur şi simplu realităţi şi legi care se aplică. Un lucru e cert şi proverbial: atunci când mai aruncă Nichita mitocănii electorale cu aer de fumigene politice tardive, îi reamintesc vorbele: „câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia”. Primarul Iaşului în loc să se fi ocupat serios de subiect, a tras pisica de coadă şi a preferat să dea vina în permanenţă pe Guvern, pe parlamentari, pe partide, pe oricine numai el „nici usturoi nu a mâncat şi nici gura nu îi miroase”. Marea problemă a ieşenilor e că în final trebuie să suporte tot ei situaţia actuală a CET.

Da, este extrem de critică situaţia actuală, nici nu ştii cum să ajuţi pentru a se ieşi din criza actuală, nu poţi lăsa ieşenii fără căldură. Dar nici să accepţi la viteză condiţiile unui împrumut bancar făcut la viteză. De ce atâta grabă? Împrumutul acesta pare mai degrabă făcut pentru a plăti repede către Unicom fără prea multe discuţii. De ce? Ce-ai făcut domnule primar în ultimul an? Nu ştiai că avem o problemă gravă la CET? Sau te interesa mai mult să te dai pe sticla televiziunilor pozând în lider PSD, decât să cauţi soluţii acasă pentru cei pe care îi reprezinţi ca primar? De ce ai tergiversat deciziile privind soluţiile de modernizare care puteau să ajute?

Eu nu fac referire la intâlniri ale tovarăşului Nichita cu Iavorschi sau Radu Orzata în fapt de seară în ultima perioadă. Au întrebat alţi colegi de-ai mei şi nu au primit răspuns. Nici măcar nu întreb dacă era singur sau erau mai multe personaje locale din politica ieşeană. Am însă nişte nelămuriri, ca de obicei, în ceea ce mă priveşte, ele provin din acte oficiale. Le voi scrie şi vă las să trageţi concluzii. Poate că mai aud şi alţii, de prin autorităţile locale şi se pot sesiza asupra jocurilor din spatele CET şi deciziile surprinzătoare ale lui Nichita.

1. În hotărârea AGA a CET Iaşi nr. 10 din 03.11.2009 înregistrată cu numărul 25221/03.11.2009, la articolul 3 se precizează că”ia act de informare privind situaţia achiziţionării combustibililor tehnologici pentru iarnă 2009-2010 prezentată în adresa 25169/03.11.2009. Contractul de furnizare huilă energetică încheiat cu firma TransNafta se va rezilia datorită neperformării acestuia.”
2. În adresa UNICOM nr. 610/10.12.2009 înregistrată cu nr. 114511/10.12.2009 transmisă către Consiliul Local al Municipiului Iaşi, în atenţia dnei Elena Laura Balanovici, se precizează printre altele referitor la dosarul de executare silită 480/2009 la punctul 3 că „Directorul General al CET Iaşi SA, dl. Dorin Ivana a dat, în scopul garantării achitării sumelor datorate către Unicom Top Energy SA, Declaraţia autentică nr. 13697 din 20.11.2009, prin care s-a angajat să achite întreaga sumă datorată până cel târziu 10.12.2009.”

La penultima şedinţă de CL primarul Nichita ne-a invitat în biroul său pe viceprimarul Gabriel Grigore, deputatul Marius Spânu şi subsemnatul, înainte de începerea şedinţei. Am reţinut două aspecte din discuţiile purtate, spuse de Nichita cu subiect şi predicat: faptul că Unicom ar fi dispus să aibă înţelegere acum dacă ar fi singurul care livrează huilă către CET şi că primarul era foarte nervos pe Gabriel Grigore pentru că îi cere să nu îi mai blocheze accesul la contractul cu Vitol. Interesant, nu?

Interesant pentru că aşa cum se vede în hotărârea AGA se decide exact în sensul dorit de primar şi de Unicom, încercându-se rezilierea contractului cu un alt furnizor. De ce cu acela şi nu cu Vitol, aş putea întreba? Sau urma mai târziu şi pasul următor. O altă întrebare asupra căreia e mult mai mult mister ţine de punctul 2. Cine i-a permis directorului Ivana să facă acel gest? A avut mandat scris de la AGA sau de la primărie care să îi permită să semneze la un notar un asemenea angajament? Greutatea juridică a acelui angajament se vede: Unicom are suficiente pîrghii juridice acum pentru a se face că nu înţelege situaţia critică a CET şi beneficiază de rapida intervenţie a tovarăşului Nichita prin susţinerea unei hotărâri de CL pentru un credit pe care să îl încaseze. Ca la carte, nu neg interesul legitim al Unicom pentru încasarea sumelor restante, dar nu pot să uit că suma restantă era cu vreo 2 milioane de euro mai mică, restul fiind penalităţi.

În ceea ce priveşte hotărârea CL cu creditul, votată cu majoritate simplă, rămân cu aceeaşi opinie: primăria se angajează patrimonial pentru a garanta instrumentele de plată. Prin urmare consider nelegală acea hotărâre, aştept şi de această dată punctele de vedere pe legalitate ale prefectului iar de la Ministerul Finanţelor recalcularea gradului de îndatorare (citeam zilele trecute că sumele încasate au arătat că bugetul local realizat e sub prognoza prea optimistă de anul trecut).

Sper să se găsească până la urmă soluţii în primul rând pentru ieşeni şi nu pentru Unicom. Săptămâna următoare sper să găsesc răspunsuri şi la Ministerul Economiei, deşi ştiu că la Iaşi suntem în situaţie critică din motive ce ţin de neimplicarea corectă a primarului. Dealtfel, mi se pare că devine o necesitate utilizarea unui instrument democratic numit referendum la nivelul municipiului Iaşi. Avem suficiente motive şi argumente. CET e doar unul din aceste motive.