Strugurii acri ai legalităţii (II)

28 Ianuarie 2010, 6:09 pm

Mai avem o problemă gravă legată de forma juridică şi procedurile parcurse pentru împrumutul de la CET. Împrumutul de la CET, hotărât de către Consiliul Local, este o soluţie nefericită pentru a nu bloca activitatea CET şi a nu lăsa ieşenii fără căldură. Spun nefericită, pentru că ieşenii vor suporta tot din buzunarul lor şi de data aceasta efortul pe care îl va face primăria.

Orice sprijin acordat de către municipalităţi şi sub orice formă s-ar garanta un credit pentru CET, ar fi avut nevoie de un aviz al Consiliului Concurenţei, ceea ce ar însemna avizarea ajutorului de stat, pentru că garanţia oferită de Consiliul Local prin avalizarea unor bilete de ordin este tot ajutor de stat. Asta ar fi însemnat anunţarea Comisiei Europene în format electronic prin intermediul unei aplicaţii informatice SANI, conform anexei III a regulamentului numărul 800/2008 al comisiei de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu Piaţa comună în aplicarea articolelor 87 şi 88 din Tratat. Din informaţiile publice existente, acest demers al primăriei nu a existat în forma oficială. Oricum ar fi, în textul hotărârii nu se face referire la un asemenea aviz. Dacă s-ar fi făcut, nu ar fi pierdut ocazia tovarăşul primar să se bată cu pumnii în piept că a apelat la UE pentru urbea pe care o reprezintă.

Intenţia bună (cel puţin la prima vedere) ar fi trebuit să se concretizeze în rezolvarea tuturor problemelor de legalitate, aceeaşi legalitate care trimite o armată de consilieri la DNA. Dar cum profesionalismul este mai degrabă o sperietoare pentru aparatul domnului primar, acesta s-a specializat în a da cu oiştea în gard.

Pentru cârcotaşii administrativi de legalitate: Nu încercaţi să folosiţi teoria excepţiei pentru servicii de interes economic general, pentru că schema de ajutor de stat a MAI conform OUG 36/ 2006 se referă doar la compensarea unor datorii şi a expirat în decembrie 2009. În acelaşi timp, pe excepţii mai sunt nişte precizări: ar fi fost necesară asigurarea transparenţei totale a condiţiilor de creditare, deci selecţia trebuia efectuată analizând mai multe oferte şi nu negociind cu o singură bancă. Oricum, am anexat la acest text o gramadă de documente plictisitoare pentru primărie*.

Şi dacă tot am auzit că în Iaşi avem de a face cu atacuri de imagine (politice evident) şi că ne-am făcut de râs în faţa întregii ţări cu atâtea ilegalităţi, am o întrebare pentru domnul primar: Ce ne vom face dacă va veni o echipă de control de la directoratul pe probleme de concurenţă din cadrul Comisiei Europene? Nu o să mai puteţi da vina pe politic şi pe atacuri energetice, singurul răspuns fiind orgoliul nemăsurat transformat în incompetenţă.

*Textele la care am făcut referire au fost transmise prin e-mail către presa ieşeană. Mâine, ele vor fi regăsite şi pe site, la secţiunea comunicate.

Strugurii acri ai legalităţii

27 Ianuarie 2010, 4:25 pm

Două subiecte voi analiza astăzi. Primul ține de angajarea unui avocat pe banii publici pentru apărarea persoanelor chemate la DNA în ultimele zile, iar cel de-al doilea de discuţiile oportunitate versus legalitate.

În primul rând consider nule de drept hotărârile luate ieri și azi privind angajarea unor avocați pentru asistarea persoanelor chemate la audieri de către DNA. Mai mult, a apărut şi conflictul de interese în cazul celor care au votat în favoarea acestor hotărâri, fiind în același timp parte interesată pentru că fac parte din grupul celor chemați la DNA. Nu poți să votezi o hotărâre prin care să ți se aloce bani publici pentru plata unui avocat care nu va apăra consiliul local sau județean ci persoana în cauză, în acest caz apărarea fiind individuală. Banii publici au ca destinație interesul public și nu contracte care se vor încheia între case de avocatură și persoane fizice.

Al doilea subiect face referire la oportunitate și legalitate. Se vehiculează ideea că legalitatea ține doar de aparatul de specialitate al consiliului local sau județean și de secretarul acestora. În același timp consilierii ar avea un fel de imunitate, deciziile lor exprimate prin vot ţinând doar de oportunitate. În consiliul local astăzi am ascultat discursuri politice subiective, cu devieri profunde de la înțelegerea corectă a rolului administrației publice locale. Într-un acces de retorică tip Caragiale s-a făcut comparația cu Parlamentul încercându-se o redefinire superficială a imunității. Din neștiință sau din subiectivism, s-a uitat faptul că imunitatea ține doar de declarațiile politice. Mai mult, tendința este de eliminare a utilizării abuzive a imunității atât în Parlamentul României cât și la nivelul Uniunii Europene.

Atât timp cât un judecător se exprimă asupra legalității unui act administrativ considerat oportun de către consilieri, oportunitatea nu poate fi separată de legalitate. Nu pot accepta ca o decizie care poate afecta utilizarea bugetului local sau schimbă aspecte care țin de patrimoniu, nu ar presupune și responsabilitatea consilierilor. Chiar dacă acești consilieri nu au pregătirea necesară pentru toate detaliile, au răspunderea morală și responsabilitatea față de efectele pe care le pot produce. Nimeni nu i-a obligat să devină consilieri locali, prin urmare trebuie să își înțeleagă și datoria față de cei pe care îi reprezintă. Așa cum un cetățean obișnuit nu poate invoca necunoașterea legii, cu atât mai mult un ales local trebuie să fie un exemplu de corectitudine.

Demagogia a atins limite nebănuite. Încercarea de a face comparație cu deciziile Parlamentului este nepotrivită și nu are nici o legătură. Le-ar trebui unor consilieri un ghid de legalitate ca să își înțeleagă rolul și să învețe și diferențele dintre legislativul României versus administrație publică locală. Sigur, le dă bine să pozeze în victime ale unei opresiuni politice și să vorbească mult și prost despre ceea ce nu cunosc, dar își permit să pozeze în profesioniști politici administrativi. De 20 de ani cetățenii obișnuiți acuză fapte de corupție și lipsa de intervenție a organelor de specialitate. S-a spus că blocajul ar fi politic. În momentul în care în sfârșit instituțiile își fac treaba, politicenii acuză … politicul, uitând că toți suntem egali în fața legii.

Mult discutata reformă a clasei politice pare a fi amânată tot de deciziile liderilor politici. E timpul să învățăm să folosim cuvântul responsabilitate și atunci vom găsi răspunsuri la jocul fals al celor care încearcă să separe oportunitatea de legalitate. Le recomand în acest sens analiza doctrinelor și jurisprudenței germane, franceze sau chiar perioada interbelică din România.

Subteranele CET în politica locală

21 Ianuarie 2010, 3:25 pm

Primarul Nichita se află evident într-o nevoie aprigă de negociere. Timpul scadenţelor pentru erorile pe care le-a generat se pare că a sosit. Nu fac referire la desele vizite la DNA, la cazurile în care se rediscută finanţarea fotbalului ieşean sau la ultimul raport al Corpului de Control al Primului – Ministru pe tema Palas. Ne plângem de ani de zile că unele autorităţi nu îşi fac treaba şi că zac dosare fără a fi soluţionate. Astăzi, când în sfârşit vedem că îşi fac treaba nişte autorităţi, unora li se pare anormal că se caută răspunsuri pentru închiderea acestor subiecte. Prea mult fariseism în atitudinile lor?

Evident că aşa cum gândeşte, primarul Nichita crede că o nouă reaşezare a negocierilor transpartinice îi poate asigura liniştea în Consiliul Local. Poate că asta explică de ce nu am văzut nici o declaraţie consistentă a sa pe marginea concursului de la CET, care să incrimineze cel puţin moral, situaţia apărută.

Coincidenţă sau nu, pe tema CET pare a fi dispărut atitudinea politică. S-au pus întrebări dure şi s-au relatat coincidenţe bizare, dar nu s-a mers până la capăt, ceea ce ar trebui să mire şi mass-media dar şi lumea politică. Pe temele serioase de la CET (concursul este doar oportunism de moment şi nu are legătură cu adevăratele probleme) în ultimele săptămâni am avut doar o banală informare cu referire la o finanţare cu fonduri europene pe linie de mediu, corespunzător unor lucrări de retehnologizare de vreo 70 de milioane de euro.

În rest, o linişte mormântală, asta deşi până la sfârşitul anului trecut s-a făcut referire la studii uitate prin sertare, legate de eficientizarea CET şi întâlniri misterioase ale primarului cu reprezentanţi ai UNICOM, sau hotărâri de consiliu nepuse în aplicare.

Ce ar urma să facă directorul de marketing sau comercial sau cum s-o numi el? Ar deveni personajul principal corespunzător plăţilor CET- ului şi a încasărilor acestuia. Cuvântul marketing e doar de faţadă, dealtfel ce treabă are CET- ul cu marketingul? Să promoveze ce? În eventualitatea finanţării cu fonduri europene a retehnologizării instalaţiilor vechi, acest post de director devine sursă de control pe relaţia cu toţi contractanţii, politic vorbind prezenţa unui liberal înseamnă introducerea indirect în ecuaţie şi în subteranele CET a lui Relu Fenechiu.

La nivelul Consiliului Local, Nichita nu îşi poate asigura liniştea decât cu acel mic număr de voturi al PNL. La nivelul Consiliului Judeţean un eventual joc de schimbare a unui vicepreşedinte pune în offsaid un alt echilbru politic, mai clar, teoria Haosului este cea mai bună pentru a fi utilizată atunci când nu se doresc shimbări majore de atitudine politică. Cum să le explici ieşenilor că, dacă nu merge treaba în judeţ, vinovat este X sau Y? Nu poţi fi şi la putere şi în opoziţie, iar îngrijorarea mea este că aceste subterane ale unor negocieri transpartinice nu sunt în beneficiul ieşenilor.

S-a vorbit foarte mult despre o promovare a intereselor Iaşului de către toţi parlamentarii. O idee aparent generoasă şi bună, dacă în spatele activităţii lor nu ar avea de gestionat şi asemenea situaţii de voturi negociate transpartinic prin posturi de conducere care să asigure un control mixt în zona intereselor economice.

O decizie politică unitară nu ţine doar de parlamentari, ci de capacitatea organizaţiilor de partid de a crea consens de atitudine, adică maturitate. Deocamdată multe din şedinţele de consilii sunt programate în zile în care parlamentarii sunt la Bucureşti şi nu joia sau vinerea, cum ar fi normal, ca să poată prelua problemele locale şi să li se permită să aibă un cuvânt de spus în aceste şedinţe. La primărie, de exemplu, în şedinţele de consiliu local, atitudinea primarului nu a fost niciodată deschisă la un asemenea dialog.

Iaşul – ţara lui Papură Vodă

21 Ianuarie 2010, 1:49 pm

De câteva zile un nou subiect reaprinde pasiuni politice şi pecuniare. Concursul pentru postul de director de marketing de la CET, este evident o făcătură. Într-o lume în care nu sunt locuri de muncă, un post cald, plătit cu 50 de milioane de lei vechi este imposibil să nu genereze interes pentru foarte multă lume. Se pare însă, că Mugur Cozmanciuc în atacul său către energetica locală a beneficiat de o puternică protecţie violet. Cum altfel am putea explica faptul că s-a trezit singur singurel într-un concurs la care poate ar fi trebuit să ai o grămadă de doritori.

Argumentele folosite de colegii săi (cei care îl susţin) legate de dreptul cetăţeanului Cozmanciuc de a se înscrie la un concurs sunt corecte, însă situaţia pare a fi de o naivitate jignitoare la adresa ieşenilor obişnuiţi. Nu neg nimic din drepturile oricui de a se înscrie la un concurs, nu sunt eu cel care să aprecieze calităţi profesionale şi nu am dorit să aduc atingere demnităţii unui om. Aseară însă la postul de televiziune TeleM am auzit cele mai stupide declaraţii, ceea ce justifică, cel puţin moral, nevoia de a se da răspuns unor întrebări.

1. Domnul Ivana a declarat că a anunţat concursul respectiv în presă şi la AJOFM. Nu am văzut anunţurile din presă, am verificat însă la AJOFM. Se pare că acea adresă a fost transmisă în ajunul Anului Nou la AJOFM. Anunţul însă nu preciza informaţii obişnuite pentru un concurs în sensul perioadei sau locului, fiind o simplă informaţie. În aceste condiţii devine evident insuficient pentru o transparenţă totală şi nu permite tuturor celor care caută un loc de muncă prin AJOFM să aibă informaţii concrete.

2. În toate aceste zile s-a vehiculat că acest post este de director de marketing. Aseară însă am ascultat Radio Erevan, nu e de marketing, ci e post de director comercial (după spusele domnului Ivana). Şi ca să se moduleze subiectul, e un fel de marketing cu atribuţii comerciale. Orice cunoscător al acestor domenii ştie că diferenţa este de la cer la pământ. Una este să te ocupi de marketing şi alta să fii director comercial resposabil cu toate contractele şi plăţile aferente acestora, responsabil cu aprovizionarea cu cărbune (evident pe competenţe comerciale) sau responsabil pe monitorizarea încasărilor de la clienţi.

3. Domnul Cozmanciuc a fost membru în consiliul de administraţie de la CET. Prin urmare a fost atât consilier judeţean cât şi persoana desemnată de consiliul local în CA de la CET. La prima şedinţă a consiliului local din acest an şi-a depus demisia din această calitate oficială, ulterior înscriindu-se la acest concurs. Are toate aceste drepturi, premeditarea însă a servirii unui post de director la CET devine însă tot mai clar conturată.

Evident, toate aceste aspecte lasă semne de întrebare, dacă nu de legalitate, atunci cel puţin de moralitate. Cine mai crede că acest caz este chiar aşa de simplu şi nu are în spate nici o înţelegere politică? Să fim serioşi! Jocurile din spatele CET par a fi cu mult mai interesante.

Adomniţei suferă de atacuri energetice!?

18 Ianuarie 2010, 5:16 pm

Cum alegerile sunt un capitol închis o perioadă destul de lungă de acum încolo, prezenţa extrem de activă a peneliştilor ieşeni pe scena mediatică legată de politica locală sau naţională nu mi se pare a fi un semn de vitalitate politică ci mai degrabă o parte dintr-un mecanism politic intern. Motivele acestor ieşiri mai ţin şi de seisme în înţelegerile transpartinice locale ce au generat pierderea unor interese sau de reaşezările lui Fenechiu în eşalonul politic central.

Evit în general să mă pronunţ pe bucătăria internă din alte partide. Sunt însă câţiva politicieni penelişti extrem de agresivi mediatic în ultimul timp, care amestecă rufele murdare din interiorul propriilor partide cu păreri critice despre alţii sau brusc devin interesaţi de subiectele locale. Discursul public fără conţinut sau plin de invective, hai să spunem că e pe măsura calităţilor politice ale emitentului de opinie. Tehnica folosită: se aruncă o minciună la care se solicită răspuns de negare pentru a proba că nu e aşa. Evident e o dovadă de mitocănie amestecată cu suficienţă care în politică din păcate sunt îndelung exersate şi au efect, unii lideri ieşeni fiind experţi în aşa ceva.

Cred însă că Adomniţei are un fel de atacuri energetice fiind supraîncărcat politic. La o emisiune de la o televiziune locală a repetat cu neruşinare o minciună pe care am găsit-o şi în nişte declaraţii de-ale lui Fenechiu, legată de faptul că parlamentarii din PDL nu ar fi votat amendamentele cu proiectele Iaşului, aspect absolut fals.

Utilizarea unor texte gen “vă spun sigur că aşa e; ştiu eu; nu există dubii ca” încearcă să deturneze atenţia şi să anuleze percepţia vizibilei alianţe cu PSD a PNL-ului în consiliul municipal sau judeţean. Vă daţi seama: cum poate să se mai plângă Adomniţei de problemele locale dacă nu mimează opoziţia? Voturile din CL sau CJ arată clar susţinerea oferită de PNL către PSD la momentele critice. Aşa că ieşirile agresive de solicitare a unor întâlniri pe teme locale nu au fundament politic real. E mai degrabă o şmecherie. Puţină lume îl asociază pe Adomniţei cu deciziile locale PNL, aşa că forţează aşa zisele întâlniri între şefii organizaţiilor municipale, omiţând faptul că la PSD ar fi trebuit să îl cheme pe Doru Tompea şi nu pe Nichita sau cel puţin pe amândoi. La oricare din partide, asemenea întâlniri publice au loc între echipe desemnate statutar cu obiective clare. Chestiile astea individuale sunt mai degrabă transpartinice şi ţin de subteranele politicii, viziune cel puţin neconformă cu sensul declarat.

Nu voi reveni pe marginea părerilor sale, deja devine enervant precum un caniche agăţat de pantaloni după ce îşi primeşte dojana că a uitat iar colţul în care avea voie să îşi marcheze teritoriul. Nu voi face nici trecerea în revistă a furnizorilor de echipamente IT, mobilier sau firmele de construcţii abonate la şcolile ieşene din perioada sa ministerială. Dacă vorbesc de şcolile rămase neterminate în urma sa, se vor găsi şi aplaudaci care să arate eforturile sale pentru Iaşi, fără să se gândească nici măcar o secundă la suma imensă şi imposibilă, necesară pentru terminarea acelor investiţii.

Ieşirile mediatice aparent violente mă determină să cer deputatului Adomniţei să recitească textul lui Liiceanu şi anume celebrul “Apel către lichele”. Iar după ce voi primi oficial lista subcontractanţilor primăriei Iaşului pe zona de investiţii, o analiză pe text va deveni interesantă. Apropo, la 24 ianuarie 2007 în discursul pe care l-am ţinut în Piaţa Unirii am insistat de mai multe ori pe două sintagme: Iaşul merită mai mult şi ieşenii merită şi mai mult. La locale, Adomniţei a folosit un mesaj identic pentru care îi dau un răspuns sec de 9% : “Aşa e, dar nu eşti tu acela!”.

Ce interese mai aveţi la CET, domnule primar?

12 Ianuarie 2010, 6:43 pm

Primarul Nichita e suferind. Are un fel de autism politic combinat cu schizofrenie administrativă. În ultimele zile ne administrează constant subiecte fierbinţi legate de CET. Culmea e că nu mai are nici o limită în a-şi rezolva problemele create tot de el pe spinarea ieşenilor. Odată cu noul împrumut pentru datoriile de la CET, îşi dă seama că resursele financiare tot nu acoperă toate nevoile. Aşa că reinventează subiectul coparticipării la costuri ale celor care au avut neruşinarea să îşi pună centrale de apartament.

Stă mnealui cu picioarele în apa rece de la ApaVital înainte de sărbători şi gândeşte o şmecherie: facem o dezbatere publică de sărbători. Păcălim şmechereşte, cine va lăsa familia şi mesele îmbelşugate pentru a dezbate CET, nu e aşa tavarisci primar Nichita? Care e de fapt finalul: forţează şi mai scoate din buzunarul ieşenilor nişte sume în plus, dacă se poate cât mai mari, pentru a mai genera nişte resurse la CET. Fără analize complexe de la caz la caz, fără argumente solide, doar nişte reguli aruncate din vârful pixului. Uită că pentru spaţiile comune, regulamentele CET au deja nişte prevederi care nu se aplică, dar cine să îl înveţe, biroul acela energetic din primărie despre care vorbeam e doar o idee pentru mnealui şi nu o obligaţie legală înţeleasă.

Prost gândită măsura, dar nu aş fi fost poate atât de revoltat dacă nu aş fi văzut că mai are şi alte elemente în completare legate de modernizarea CET, discret aruncate din nou spre presă. Fac referire la acel studiu efectuat de consorţiul danez Ramboll şi trecut prin Consiliul Local Iaşi în 27 septembrie 2009. Pe scurt ar fi vorba de modernizarea cazanelor de apă fierbinte 1, 2 şi 4 de la CET I, retehnologizarea cazanului de abur nr. 2 de la CET Holboca, montarea unei instalaţii de desulfurare în CET II, a unei instalaţii de colectare uscată a cenuşii, retehnologizarea pompelor de transport din CET I şi II şi retehnologizarea magistralei 2 a reţelei de transport. În ceea ce priveşte finanţarea proiectului, 30,61 milioane de euro reprezintă fonduri europene nerambursabile, 27,56 milioane euro vor veni de la bugetul central (oare de unde îi scoate sau când îi cere) şi alţi 3,06 milioane euro de la bugetul local.

Avem de-a face aparent cu două direcţii de soluţionare a problemelor CET:
- eterna himeră a modernizării vechilor instalaţii cu resurse financiare necesare, foarte mari (peste 100 milioane Euro), care nu va eficientiza suficient şi nici nu va reduce semnificativ costurile producerii gigacaloriei.
- utilizarea celuilalt studiu, cel uitat sau ascuns în sertare, care a avut o viziune mai largă şi care recomandă identificarea unor soluţii de realizare a unor instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă energetică (cu 35 de milioane Euro se realizează integral prima instalaţie), culmea e că a trecut tot prin consiliul local dar cu vreo şapte luni mai devreme iar hotărârea e nepusă în aplicare nici azi (altă ilegalitate).

Care e atunci explicaţia unei eventuale decizii necesare acum pe o singură direcţie? Să fie mai interesant să iei fonduri de la mediu, să te coste mult mai mult şi să nu ai un rezultat care să însemne costuri mai mici pentru populaţie? Nici măcar nu pun problema celor 27 de milioane de Euro de la bugetul de stat, plus vreo 3 din bugetul local care nu există deloc în acest stadiu. Mai mult, acest efort de vreo 30 de milioane din resurse bugetare ar permite mai degrabă achiziţia din start a unei centrale pe cogenerare. Or fi firme la uşa primarului care abia aşteaptă să lucreze acest gen de retehnologizare cu fonduri de la mediu?

Puse cap la cap, toate acestea confirmă că în spatele unui aparent interes de soluţionare a problemelor de la CET, primarul Nichita se foloseşte doar de pârghiile oferite pentru cu totul alte interese şi fără nici o viziune raţională. Cine sunt beneficiarii domnule Nichita, căci se pare că ieşenii nu intră în aceste ecuaţii ? Atât de multe aspecte documentate am relatat cu privire la CET, încât mă surprinde absenţa intervenţiilor concrete ale unor organisme abilitate, administraţie locală sau alţi politicieni responsabili în a analiza uşurinţa pe care o are Nichita în a cauta în continuare soluţii, tot în buzunarele ieşenilor. Asta e mai mult decât tupeu tovarăşe primar, visul lui Mihăiţă e deja împlinit: are toate calităţile pe care le admira în tinereţe la anumiţi ofiţeri, numai că s-a schimbat sistemul şi nu s-a prins nici azi.

Ca să nu uit, domnul Videanu – Ministrul Economiei a anunţat de nenumărate ori că strategia energetică naţională ia în considerare modernizarea capacităţilor energetice din toată ţara, oferindu-şi suportul pentru modernizare, cu menţiunea că primăriile locale rămân responsabile de administrarea CET-urilor. Soluţia tehnică: centrale moderne de cogenerare de înaltă eficienţă. Se aude domnule primar? Cred că nu, de un an de zile nu analizaţi serios problemele CET, aşa că vă acuz de rea voinţă, aveţi alt fel de interese la CET, devine mai mult decât evident, nu aţi clarificat niciodată subiectul.

Apropo, demersurile pentru utilizarea celor 50000 tone păcură de la rezervele de stat, vor fi finalizate săptămâna viitoare în şedinţa de guvern printr-o ordonanţă de urgenţă. Păcură nu cărbune, am avut ca de obicei dreptate de data asta în sensul că huila nu există în nomenclatorul produselor.

Ce am făcut anul trecut, plus câteva repere pentru 2010

11 Ianuarie 2010, 3:38 pm

O să fiu destul de succint, nu e vorba de un raport de activitate deşi seamănă puţin. Un raport detaliat îl voi prezenta la sfârşitul lunii ianuarie. Aşa că voi trece în revistă iniţiative, luări de poziţie sau proiecte pe mai multe planuri, la nivel local şi central.

I. La nivel local

Audienţe. La cabinetul parlamentar ieşenii solicită aproape orice, de la sprijin pentru nevoi sociale până la parcări, refacere trotuare sau străzi din spatele blocului sau probleme legate de abuzuri ale furnizorilor de utilităţi, până la probleme extrem de complexe juridic, rezolvabile în general doar în justiţie. Din păcate puţini ştiu că un parlamentar, deşi reprezintă voinţa cetăţenilor din colegiul său, nu are dreptul de a vota sau depune proiecte de hotărâri de consiliu. Anul acesta am avut sute de adrese transmise spre competenta soluţionare a autorităţilor centrale, locale, unor instituţii deconcentrate sau chiar unor firme private sau bănci. Surprinzător sau nu, dau o notă bună privaţilor, parese mult mai sensibili la semnalarea unor cazuri corecte.

Cazuri deosebite rezolvate. De exemplu, E-ON primeşte o notă bună pentru răspunsul prompt la o adresă pe care am trimis-o ca urmare a unei solicitări colective din zona Aleea Strugurilor, în vederea realizării unei investiţii legate de utilităţi în acea zonă, un proiect de amploare asumat financiar de ei şi stabilit cu termene precise. Nu înseamnă că totul e perfect, E-ON fiind în ofsaid şi anul acesta şi la sfârşitul anului trecut când străzi din Alexandru, situate şi în colegiul meu (Muşatini, Roman Vodă) au rămas fără gaze naturale datorită unor deficienţe la recepţia unor lucrări din vară care pur şi simplu au îngheţat. Un alt exemplu pozitiv, Piraeus Bank, a găsit înţelegere pentru o reeşalonare a unui credit acordat unei persoane fizice aflate în grave dificultăţi financiare şi cu probleme sociale deosebite, după o adresă prin care le-am prezentat cazul pentru a nu fi daţi afară din casă. De asemenea Societatea de Asigurări Allianz Ţiariac a răspuns pozitiv la o adresă în cazul unei pensionare de 70 de ani care a moștenit o datorie de 290 de milioane de lei vechi, în urma unui accident rutier provocat de fratele domniei sale, accident în care acesta și-a pierdut viaţa. În urma acestui demers societatea a renunțat la pretențiile civile. Un alt subiect solicitat insistent de ieşenii din zona Cantemir Decebal, este legat de starea jalnică a trotuarului de pe Nicolae Iorga, în fapt, de la Podul de Piatră până la Piaţa Nicolina de pe partea dinspre linia ferată. El va fi realizat anul acesta de Drumurile Naţionale, cel puţin aceasta este promisiunea primită de la domnul Scutaru la solicitarea pe care i-am adresat-o. Puţini ieşeni ştiu că aceste lucrări nu ţin de primarul Nichita. În zona aceea doar reabilitarea liniei de tramvai a fost realizată de primărie.

Proiecte sociale şi culturale. Nu la fel de coerent reactionează autorităţile sau alte structuri locale atunci când li se semnalează diverse probleme. Evident, sunt şi multe probleme rezolvate în urma adreselor pe care le-am trimis, însă în cele mai multe cazuri răspunsurile vin foarte greu sau deloc. Limbajul folosit în răspunsurile scrise este de multe ori jenant prin lipsa măsurilor concrete care să acopere problemele sesizate. Din motivul lipsei reacţiei clare, am ajuns de exemplu până la strângerea de semnături pentru parcurile de joacă pentru copii, pe care le voi oferi colegilor mei consilieri locali la votarea bugetului local pe 2010. De asemenea nevoia de informare culturală şi lipsa unei agende publice simple pe acest subiect m-a determinat să iniţiez împreună cu Gabi Grigore un proiect numit culturainiasi.ro care va fi finalizat integral în ianuarie, dealtfel un mai vechi obiectiv de-al meu din anii anteriori. Foarte multe solicitări pentru locuri de muncă au fost trimise la AJOFM, însă rezultatul nu e unul care să mulţumească ieşenii care au încercat şi în acest mod. Am efectuat demersuri care au dus la atragerea unor fonduri şi resurse pentru lăcaşe de cult, anul acesta urmând să mă îndrept asupra obiectivelor şcolare, şcoli şi grădiniţe dar şi pentru instituţiile de cultură mari ale Iaşului: Filarmonica, Teatrul Naţional.

Legalitate în administraţia locală. De multe ori am abordat subiecte pe care le-am considerat critice sau care aveau nevoie de atitudine. O să fac referire la câteva dintre ele. Cazul blocului turn din Elena Doamna, amplu dezbătut de presa ieşeană , a fost “clasat” de mine prin prezentarea publică a unor documente oficiale care clarificau lipsa condiţiilor de legalitate, documente nefolosite până atunci de nimeni şi nici măcar cerute de cei responsabili, pe care le-am trimis însă prefecturii pentru verificări de legalitate. Tăcerea asupra acestui subiect din partea unor alte autorităţi sesizate de mine mă irită şi astăzi. Iar problemele de urbanism sunt cu mult mai grave, pentru orice proiect de anvergură din centrul Iaşului, comisia de urbanism din primărie e obligată prin lege să ceară aviz de specialitate. Motivul: oriunde în Iaşi, cu excepţia unor mici părţi din zona CUG şi Păcurari, există arii protejate cu importanţă arheologică. Din păcate acest lucru nu s-a întâmplat întotdeauna, cazul blocului turn gigant fiind doar unul din exemplele negative.
Un alt caz de legalitate neclarificată la întrebările mele, situaţia juridică legată de Fotbal SA. Utilizarea veniturilor obţinute de această societate a primăriei e şi astăzi pentru mine un mister, prin superficialitatea modului de abordare în răspunsurile oficiale pe care le-am primit. Încă mai aştept o revenire la un răspuns de la prefectură care să clarifice întrebările trimise încă de la jumătatea anului trecut, iar de la primărie nu am avut nici măcar un rând pe acest subiect. Aceeaşi primărie care va trebui să îmi transmită în săptămânile următoare răspunsuri legate de … lipsa unor răspunsuri, informaţii publice legate de sumele şi devizele subcontractanţilor marilor lucrări de infrastructură din Iaşi, donaţii sau sponsorizări de anul trecut ale primăriei şi structurilor din subordine. Cele 30 de zile curg, de data aceasta voi folosi metoda penală dacă se va continua jocul lipsei de transparenţă dirijat evident de primar.
Situaţia CET este deasemenea un fel de “twilight zone”. Încă de la începutul anului trecut am atras atenţia asupra unor intervenţii necesare în modernizare, fiind ulterior acuzat subtil de primar că aduc investitori, probabil alţii decât cei doriţi de el. Am organizat dezbateri publice la care am invitat oficiali de la ANRE şi ANRSC în prefectură, dar nu s-a găsit rezonanţa sau deschidere spre soluţii. Finalul anului trecut este dezastruos, criza de la CET determinând un nou credit ca soluţie extremă, lipsit însă de fundamentări legale sau comerciale bine negociate pentru ieşeni. În documente oficiale am găsit însă câteva puncte extrem de sensibile lăsate fără răspuns şi care nu au ridicat nici măcar o cută inclusiv pe fruntea unor colegi de-ai mei de prin administraţia locală. Nu e suficient să te abţii de la vot, mai există şi posibilitatea atacului în contencios, consecvenţa ar trebui să meargă până la capăt iar ieşenii au nevoie de fermitate şi profesionalism în opinie.

Falimentarea industriei ieşene. Un subiect local mai amplu este cel legat de situaţia societăţii Nicolina. Falimentarea voită a acestei societăţi a fost din păcate un exerciţiu al unor interese private pe spatele unui fel de “omerta” al autorităţilor. Am determinat înfiinţarea unei comisii parlamentare de anchetă pe care am condus-o, finalitatea constând într-un raport aprobat de Camera Deputaţilor ce a determinat un dosar greu la DNA. Spre marea mea surprindere, chiar şi după aceste demersuri, “jocurile” forţează juridic în continuare neregularităţi evidente. Am făcut tot ce poate face un parlamentar. Nu e destul, rămâne să văd cum vor putea reaşeza juridic Nicolina aceste demersuri, pentru ca într-un final să poata fi pregătite condiţiile în vederea atragerii unor investitori industriali serioşi şi nu din cei care joacă banii din off-shore-uri pe poturi imobiliare fără viitor.

Viziune locală. O dorinţă pe care o am de mai mulţi ani ţine de atragerea unor investiţii serioase la Iaşi. E adevărat că situaţia actuală e marcată de criza economică mondială gravă pe care nu o putem evita, ceea ce a redus interesul străinilor. Din păcate acest subiect e bun doar pentru declaraţiile autorităţilor locale, interesul major fiind axat pe atragerea de fonduri suplimentare de la Guvern şi mai puţin pe o apropiere de zona privată. Faptul că Iaşul e declarat pol de creştere regional şi ar trebui să consume cca 114 milioane de euro, nu a fost înţeles pe deplin de conducerea oraşului. Lipsa de viziune în absorbţia fondurilor europene de către Iaşi e deja consolidată de avalanşa de credite contractate de municipalitate, derulate suficient de netransparent cât să suscite nenumărate întrebări. E un lucru bun să refaci infrastructura, însă nu pe baza blocării financiare pe termen lung a administraţiei locale. La fel cum nu e deloc plăcut să vezi că Palas rămâne subiect deschis, nu doar prin faptul că este azi o groapă rămasă în aşteptare, dar e jenant să avem acea încercare de hotărâre de consiliu local cu o firmă inexistentă iar intervenţiile autorităţilor să fie mai degrabă de formă.
Primăria a reuşit performanţe negative incredibile: credite peste credite, lucrări rămase în aer, regii şi societăţi locale falimentare, fonduri europene insuficient atrase. Pe deasupra suspiciunile de corupţie rămân subiect de presă aproape zilnic. Nu e suficient să vorbim doar de faptul că se reface infrastructura, evident că e o necesitate, însă nu arunci în aer echilibrul bugetar local pe o perioadă atât de mare uitând că Iaşul nu are numai drumuri proaste şi proiecte imobiliare neterminate.

II. La nivel naţional

Cea mai mare parte a timpului am acordat-o Comisiei de Anchetă Nicolina, al cărei preşedinte am fost. Am reuşit să trec de toate procedurile parlamentare rapid şi încă din primele zile ale primului meu mandat, am înfiinţat comisia de anchetă. Am înţeles repede că, din păcate, parlamentarii anteriori au creat un cadru legal prea subţire pentru ca intervenţiile unei comisii de anchetă să fie mai ferme şi mai constructive. Cum subiectul nu era politic deloc insensibil, am simţit din plin … efectele. Mi le-am asumat şi comisia a avut finalitate prin dosarul deschis de DNA.

Am mai făcut parte şi din Comisia Sterling, finalizată tot cu dosare-raport transmise la instituţiile abilitate. Comisia de Industrie mi-a permis de asemenea să răspund unor cerinţe încă din vremea în care eram prefect din partea ieşenilor din Tomeşti sau Ciurea, printr-un act normativ modificat de mine, legat de transportul public. Se pare că nu e suficient, mai sunt necesare nişte modificări la această legislaţie pentru a se realiza un echilibru între planurile societăţilor private care lucrează în aceste servicii şi decizia autorităţilor locale.

Nu trec în revistă toate iniţiativele legislative, încă sunt în aşteptare pe listele parlamentului. Voi spune însă de produsele halucinogene pentru care am organizat o dezbatere publică la Iaşi împreună cu un coleg din Bucureşti, iniţiator a două modificări legislative. Din păcate nici azi nu s-a închis subiectul, Ministerul Sănătăţii nu a finalizat actul normativ pe care l-a promis, poate din cauza permanentei lupte politice din a doua jumătate a anului trecut.

Nu sunt mulţumit nici de răspunsuri primite anul trecut de la MAI privind valorificarea rapoartelor de control din administraţia ieşeană sau de exemplu de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării legat de probleme de legalitate din universităţi ieşene asupra cărora voi reveni anul acesta, în condiţiile în care am colegi de partid care am certitudinea că vor fi receptivi.

Principalele teme pe care le-am abordat ţin de strategia energetică naţională şi cadrul legal legat de energia termică sau reforma administraţiei pe care le voi aprofunda în acest an şi cu suportul constructiv al foştilor colegi din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Mi-am făcut studii legate de pregătirea unor modificări privind instrumentele de control parlamentare, relaţia guvernului cu parlamentul, legislaţie privind holdingurile, clarificarea legislaţiei privind parteneriatul public privat, corecţii legislative privind economia subterană şi lupta împotriva corupţiei din administraţie, simplificarea relaţiilor dintre mediul economic şi organismele de control a statului, protecţia pacienţilor beneficiari ai actului medical şi transparenţa cheltuirii acestor resurse, legislaţia suport pentru activităţile unor organizaţii nonprofit orientate spre probleme sociale. Anul acesta va fi suficient de bogat în iniţiative pe aceste subiecte.

Pentru marile proiecte ale Iaşului, rămâne să îmi ofer suportul integral Consiliului Judeţean şi domnului Simirad în aşa fel încât aeroportul, studiile pentru autostrada Iaşi Târgu Mureş, şoseaua de centură sau lucrările Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în oraş pentru DN24 sau DN 28 să fie ţinute din scurt. Dealtfel, subiectul e dorit de orice parlamentar sau politician ieşean, din păcate mai degrabă e subiect speculat pentru declaraţii politice decât pentru fapte concrete, uneori şi cu sensuri de dominare internă în partid jucăuş aruncată percepţiei publice. O întâlnire la CJ Iaşi am şi avut zilele trecute şi mulţumesc domnului Simirad pentru totala deschidere. ADR Nord Est, Zona Metropolitană precum şi reprezentanţi ai ACIS (Autoritatea pentru Coordonare Instrumente Structurale) au discutat la această întâlnire despre proiectele strategice, dealtfel proiectele mele politice 3 şi 4 din Campania electorală ţin de viitoare investiţii strategice: închiderea inelului de centură al Iaşului spre Ungheni cu finalizarea podului rutier spre Ungheni, precum şi realizarea unor proiecte majore la Leţcani şi Popricani pentru o piată de gros şi procesare produse agroalimentare locale şi nu numai. Am redeschis în acest context discuţia pe vechiul meu proiect din 2004 legat de zona Ungheni- Cristeşti- Jijia, pentru crearea unui spaţiu de logistică şi transit vamal. Toate acestea însă au nevoie de o excelentă colaborare transfrontalieră (nu cred că se vor supăra colegii mei de faptul că intru pe acest segment, dealtfel sunt sigur că lucrul în echipă va fi absolut necesar) şi sustinere la nivel guvernamental.

Slow-Taxe şi fast-food politic

8 Ianuarie 2010, 1:04 pm

Am o boală cu taxele stupide. Am avut o întâlnire ironică în liftul Parlamentului cu domnul Streinu Cercel şi am căutat să schiţez o glumă acră: „Cum mai stăm cu taxa pe mâncare?” Domnia sa mi-a explicat imediat, scurt şi la obiect, din păcate fără umor (nici nu ştiu dacă ar fi fost posibil, poate doar umor negru) cum că alimentele din ziua de azi sunt pline de chimicale şi E-uri (ştim bine că profitul unor companii naţionale stă mai ales în prelungirea termenului de garanţie până la ani buni) şi că e o măsură ce urmează a fi explicată mai pe larg, etc. Nici măcar nu a respirat iar liftul a şi ajuns la destinaţie aşa că … am rămas cu taxa pe limbă.

Ca parlamentar, sincer aş fi preferat să îmi fie prezentată ideea înainte de a fi aruncată în ringul mediatic. E adevărat că încă nu se aplică aşa ceva, taxa în sine nu există dar se discută. E la fel de adevărat că anul trecut resursele pentru domeniul sănătăţii s-au epuizat spre ultimul trimestru şi s-a apelat şi la bugetul de anul acesta. Ştim că în acest ritm datorat efectelor crizei economice riscăm să nu avem resurse pentru tot anul şi e normal să se caute soluţii. Dar totuşi … taxa această botezată de presă taxa fast-food sau taxa pe shaorma, e cam mult pentru a o înţelege. Să fim serioşi, majoritatea alimentelor cumpărate de noi provin din supermarket şi sunt pline de ingrediente nepotrivite deci potenţial taxabile. Iar acele magazine de produse naturale nu au fost deloc încurajate, produsele lor devenind cam scumpe pentru buzunarul omului obişnuit.

Consider taxa botezată fast food inadecvată unor realităţi şi nu o voi susţine pentru că e îndreptată tot spre buzunarul cetăţenilor şi nu e contrabalansată de nimic care să arate viziune interinstituţională. Şi cum acea taxă ar trebui să se întoarcă în sistemul de sănătate publică îmi pun problema sumelor ce se drenează prin sistemul de sănătate în afara acestuia şi nu în beneficiul său; avem de unde găsi soluţii chiar dacă presupun intervenţii dure în zona administrativă a acestui sistem. La urma urmei avem un obiectiv mult mai clar şi sigur mult mai eficient: modernizarea instituţiilor statului şi reforma lor în sensul simplificării şi eficientizării. Să vedem mai întâi o colaborare excelentă între Agricultură şi Sănătate în aşa fel încât să avem soluţii pentru promovarea micilor producători agricoli şi protejarea lor în faţa multinaţionalelor cu supermarketuri şi după aceea mai vorbim de taxe.

Ca să fac o glumă netaxabilă, prefer o atitudine fast în locul unei gândiri slow de lux culinar.