Realităţi care nu convin liberalilor

23 Februarie 2010, 3:43 pm

Şi eu confirm faptul că în 24 ianuarie aşteptam răspunsuri de la liberali privind o alianţă cu ei în CL şi CJ. Ceea ce a precizat Gabriel Grigore e real, doar că răspunsul liberalilor nu a venit la acel moment. În aceeaşi perioadă, jocul liberalilor era însă axat mai degrabă pe introducerea lui Mugur Cozmanciuc la CET ca director, dublat de mesaje politice legate de campania lor de alegeri interne în partid. Au forţat mesaje false permanente pentru a părea că sunt în opoziţie, în realitate îşi reglează de mult timp interesele prin înţelegeri Nichita- Fenechiu.

Au existat asemenea discuţii şi între noi, cei din PDL, sensul eventual al propunerilor era ca PD-L şi PNL să schimbe şi la CJ şi la CL persoanele care ţin de PSD. În ambele locuri, pentru a nu exista o percepţie de dualism de atitudine. La urma urmei, mai ales în CL, democrat liberalii sunt împinşi realmente în opoziţie prin votul permanent al liberalilor alături de PSD. Adomniţei vehiculează inutil faptul că ar fi altfel şi ascunde cu maxim tupeu o realitate evidentă pregătindu-şi terenul de campanie electorală pentru primărie.

Şi cum ar putea să “muşte” politic dacă nu s-ar poziţiona ca şi cum ar fi în opoziţie, deşi pe subterane trebuie să înghită înţelegerile lui Fenechiu cu Nichita. Chiar şi jocul alegerilor interne de la PNL pe municipiu era previzibil: am şi previzionat unor prieteni că va rămâne sigur şef la municipiu, sensul fiind de anihilare prin competiţie falsă a unor alte eventuale candidaturi. Dealtfel nimic nou la PNL: Adomniţei la municipiu şi Fenechiu la judeţ. Alegerile sunt cumva inutile, pentru că la PNL alegerile de la nivel local trebuiau să aibă loc după congresul lor, motivul fiind de o logică elementară: faci alegeri în baza unui statut modificat – mai întâi îl modifici şi după aceea refaci structurile de jos în sus în baza noului statut. Cum Fenechiu nu e însă prea iubit la nivel central şi nici Adomniţei, nu mai creează pasiuni deosebite, ambii şi-au consolidat poziţiile încercând să creeze senzaţia că se ceartă. Unii poate i-au şi crezut, întâmplarea face că le cunosc jocurile, orice aparentă ceartă e de fapt o negociere în plus pe cine ştie ce interese politice. Îşi datorează dealtfel reciproc susţinerile şi evoluţiile politice.

Problema lor e ca au nevoie ca de aer să mimeze opoziţia, mai ales în CL. Imposibil, după părerea mea, atât timp cât votul consilierilor locali PNL este probă evidentă a minciunii mascate de discursuri furtunoase sau impertinente. Cine nu a văzut cum sună telefoanele când arde Nichita pentru vreo hotărâre?

Prima reacţie privind eventuale înţelegeri locale cu PNL părea pozitivă din partea unor liberali încă din seara de 23 ianuarie, probabil însă că după consultările lor cu Adomniţei şi Fenechiu au renunţat să continue discuţiile şi totul s-a blocat. Mi-am dat seama că nici nu aveau cum să accepte, erau deja înţeleşi cu Nichita şi ar fi ajuns în situaţii neconvenabile. Aşa că, stimaţi jucători liberali, e evident că nu veţi putea face nimic în sens politic pentru ieşeni atât timp cât nu veţi rupe pisica neagra a înţelegerilor subterane ale lui Fenechiu girate moral şi de Adomniţei. Şi nici nu puteţi recunoaşte public acest aspect, deşi încercaţi cu disperare să mimaţi opoziţia. Voi sunteţi cei care îl tineţi din punct de vedere politic în viaţă pe Nichita, chiar dacă individual sunt multe persoane onorabile care ştiu că ceea ce am scris e perfect justificat de realitate.

Deschiderea manifestată de către noi ar trebui să rămână valabilă. Mie nu îmi plac jocurile duale şi cred că majoritatea colegilor mei gândesc la fel.

Mesaj pentru liderii politici

20 Februarie 2010, 1:51 pm

Se studiază în clasa a 6-a. Acesta este răspunsul meu pentru ultimele declaraţii, evenimente din politichia românească, inclusiv în politica furtunosului Bahlui. Ghici, care este poziţia mea raportată la evenimentele actuale?

Câinele şi căţelul – Grigore Alexandrescu

“Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”

Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
“Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
- “Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
- “Dar ziceaţi…” – “Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.

P.S: Pentru vanghelienii pesedişti, precum şi la adresa speciiilor politice ieşene.”Fabula este specia genului epic, în versuri sau în proză, cu un singur fir narativ care prezintă o întâmplare cu caracter moralizator; personajele sunt necuvântătoare sau obiecte personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman şi tare sociale.”

Radio Fenechiu

7 Februarie 2010, 10:53 am

Am aflat că Relu Fenechiu are brusc o pasiune pentru mine aruncând întrebări sau opinii inventate. Am avut şi altădată impresia că problema lui Fenechiu e una de natură patologică, ceea ce ar presupune compasiune din partea mea, dacă devine cronică boala sa. Îmi dau seama însă că e doar o reacţie politică agresivă pusă probabil pe seama ultimelor declaraţii făcute de mine legate de înţelegeri transpartinice pe mâna unor grupuri de interese economice la Iaşi.

E o vorba populară care spune că înainte de a lovi un câine uită-te în jur să vezi cine e stăpânul care îl hrăneşte. Nu m-am aşteptat ca la o solicitare adresată primarului Nichita pentru informaţii publice, printre care şi o listă a subcontractanţilor Dexia, să am parte de o reacţie atât de virulentă din partea lui ….Fenechiu şi nu de la primar, care poate ar fi avut motive normale de clarificare. Unde dai şi unde crapă, e tot o vorbă românească care se potriveşte ca o mănuşă.

Răspunsul meu nu e pentru el ci pentru mulţi din cei care ar risca să creadă asemenea minciuni. Indirect ating şi atitudinea unui alt deputat PNL, Cristian Adomniţei, care şi-a permis într-o altă situaţie să mintă televizat cu aceeaşi nesimţire, legat de votul în Parlament al colegului meu Petru Movilă, pentru aeroport. Nu şi-a cerut public scuze faţă de acesta şi nici nu cred că o va face vreodată. Se pare însă că în mod voit cei doi corbi speculează subiectul aeroport, folosindu-l nu în mod serios ci ca armă politică de scos ochii.

Am mai aflat că, inclusiv în medii universitare, cei doi au avut tupeul să lanseze acelaşi subiect al neimplicării parlamentarilor PDL de Iaşi, legat de proiectele Iaşului, afirmând ferm că noi am fi votat împotriva acestora. Nu îmi pun probleme faţă de cei care tind să creadă considerând credibile asemenea atitudini, e problema lor, dar e normal să clarific, sper pentru ultima oară, acest subiect.

1. Votul pentru aeroport
Vorbim de două situaţii: votul de la buget la începutul acestui an, când toţi parlamentarii ieşeni au fost pentru şi asta e un fapt fără nici o îndoială cunoscut de toţi parlamentarii, şi deturnat în mod mincinos de către PNL-iştii ieşeni. Al doilea vot este pentru legea corespunzătoare schimbului de terenuri pentru aeroport, vot din comisiile de specialitate. Dacă am înţeles bine, Fenechiu a aruncat o ştire stil radio Erevan cum că nici eu şi nici alt coleg de-al meu, Marius Spânu, nu am fi votat pentru.Cred că o astfel de ştire n-ar putea fi înţeleasă nici măcar de către colegul său de partid, domnul senator Vosganian. Nu am fost contra ci pentru (există probă martor publică video), Relu Fenechiu nu avea cum să ne vadă pentru că nici nu a fost prezent la Comisia de Industrii din care fac parte, ci domnul deputat Mocanu, iar Marius Spânu nu avea cum să voteze contra pentru că nu e membru în această comisie. Iar din câte ştiu nici la Comisia de Administraţie nu a fost, el fiind membru în Comisia de Politică Externă. Singurele clarificări cerute în comisie de mine au fost legate de forma juridică a schimburilor de terenuri legat de avizele Ministerului de Interne, votul fiind oricum în unanimitate pentru şi ca urmare a discuţiilor purtate de mine cu alţi doi colegi de-ai mei, Mircea Toader şi Cristi Boureanu. Dau o notă mare pentru eleganţa şi perseverenţa domnului deputat Mocanu, cel care a susţinut în comisie proiectul ca iniţiator şi nu lui Relu Fenechiu care a fost … în altă parte.

2. Hoţii de la Nicolina
Fierbinte subiect, nu e aşa? Uite cine s-a găsit să întrebe. Tocmai cel care anunţa arogant şi public prin 2005 că: „…EU sunt AVAS la Iaşi…” sau promitea rezolvare muncitorilor de la Nicolina. El care “nu ştie” nimic nici de achiziţia sediului pentru Garda de Mediu din decembrie 2007 la o sumă prea mare sau de sediul pentru OJCPI luat de la Moldoplast în 2008 pentru o sumă mai mare decât dublul celei plătite de proprietar la cumpărarea tuturor activelor fabricii. Şmecherul Fenechiu aruncă însă o pastilă, dacă aş nominaliza o persoană fără a fi finalizate cercetările de DNA ar fi o greşeală în care ar vrea să cad. Pot însă să îi reamintesc faptul că la şedinţele de audieri ale comisiei de anchetă parlamentară, la întrebarea cum au fost găsite persoanele numite ca membri în CA sau a administratorilor din partea AVAS şi de cine îi recomandă, persoana audiată a răspuns sec: totul se făcea pe faxul de la cabinetul deputatului Fenechiu. Măcar pentru asta şi sper să răspundă, eventual oficial, chiar Fenechiu, poate mai clarifică el nişte chestii interesante.

Limbajul folosit de Fenechiu în declaraţiile sale e de fapt o probă excelentă pentru un stil de comunicare politic superficial pe care nu îl agreez. Ştie foarte bine că în probleme de administraţie publică şi macroeconomie sunt la mine acasă, orice punct de vedere al meu dă dureri de cap multora. Se înţelege clar de ce îşi permite să jignească spunând că nu aş fi făcut nimic pentru Iaşi sau că toată viaţa mea nu ar fi pe placul său pentru că nu aş fi făcut nimic? E adevărat faptul că eu nu am făcut performanţă în şmecherie după cum e stilul lui, nu am ajuns vedetă de tip negativ sau balamaua necesară ungerii unor afaceri din bani publici. Aşa că, nu merită el un răspuns la asemenea provocări puerile, îi ofer însă un răspuns indirect la întrebarea sa „Îi cer public lui Nicuşor Păduraru să spună cine a prădat Nicolina”: uită-te bine Relule în oglindă dimineaţa şi vei avea răspunsul la multe întrebări, unele nepuse încă.

Reacţia promptă a premierului Emil Boc

5 Februarie 2010, 2:48 pm

În această săptămână, în cadrul şedinţei Comisiei pentru Industrii şi Servicii s-a discutat despre iniţiativele legislative privind produsele etnobotanice cu efect halucinogen care au creat în ultimul an o grămadă de discuţii şi victime.

Am avut un dialog foarte dur cu reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Agriculturii, având în vedere timpul prea lung pentru o intervenţie care să determine măsuri concrete pe acest subiect. Am solicitat de asemenea, prin intermediul Comisiei de Industrie să obţinem informaţii de la instituţiile abilitate legate de cei care comercializează acest gen de produse şi legalitatea activităţii lor.

Astăzi am citit în presă despre intervenţia premierului Emil Boc pe acest subiect şi m-am bucurat de fermitatea domniei sale în sensul unor măsuri imediate care să nu mai permită apariţia unor victime, în principal din generaţia tânără care “testează” asemenea produse.