1 Aprilie – Ziua Raportului

1 Aprilie 2010, 5:48 pm

Dacă aş fi în locul primarului la orice critică la adresa raportului său aş răspunde cu: „Sunt nişte neruşinaţi domnule, nici măcar în săptămâna mare nu pot să accepte activitatea mea deosebită. Toţi ieşenii au văzut cât de multe lucruri s-au schimbat anul trecut, dar ei nu vor recunoaşte niciodată.”

Am stuchit în sân de trei ori, mi-am muşcat limba şi mi-am zis “Eu când vreau să fluier, fluier”. Sper să mă ierte cine trebuie însă coincidenţa raportului primarului cu ziua de 1 aprilie şi în săptămâna mare pare una special aleasă pentru prezentarea unui raport de activitate.

Raportul în sine vorbeşte despre: mii de semnalizatoare rutiere montate anul trecut, vreo 1600 de bănci nou nouţe, sute de coşuri de gunoi noi, administratori de blocuri mulţumiţi de serviciile Termo Service, câte un bloc reabilitat termic în fiecare cartier, sfaturi nepreţuite proprietarilor cu grădini pentru a-şi pune iarbă, drumuri modernizate/reabilitate/recepţionate cu gropi incluse în deviz încă din primul an de utilizare, statui aşezate strategic în locuri din care turiştii străini, împreună cu maidanezi din cartiere îşi vor împărtăşi frumuseţea istoriei Iaşului, fântâni arteziene alimentate cu cisterna RAJAC/APA VITAL.etcetera, etcetera

La capitolul “fuse, fuse şi se duse” intră parţial creditul DEXIA amestecat zdravăn cu banii Guvernului în aşa fel încât să nu se mai vadă că cele mai mari lucrări făcute vreodată în Iaşi se suprapun exact cu DN 24 şi DN 28 unde Guvernul României prin mâna simpaticului Domn Ministru Berceanu finanţează inclusiv în anul acesta şosele şi chiar trotuare cu pavele.

Se remarcă limbajul gen “Vom face totul…” asemănător documentelor oficiale de la ultimul congres al PCR din care s-a desprins iliescian, corespunzător meandrelor concretului de stânga, structura de partid pe care o reprezintă şi domnul primar. Din această categorie premiez limbajul corespunzător lucrurilor nefăcute încă: autobuze dotate cu butelii cu gaz (am frisoane, aducându-mi aminte de anii 80), pistă pentru biciclişti, ticketing în autobuze, ecologie, floricele şi alte chestii de acest gen. Cu menţiunea că îmi cer scuze faţă de ieşeni pentru că l-am influenţat pe primar dându-i de înţeles că ceva nu este în regulă cu transportul public. Mai precis, în raport se precizează că obligaţia primăriei de a asigura serviciul de transport public aparţine începând de astăzi, 1 aprilie, RATP şi unei societăţi private nenominalizate, nesecrete, şi care discret a îmbogăţit limbajul cu un unic stil de a face profit în timp ce primăria înghite pierderile.

Raportul se remarcă printr-o nouă viziune: anul trecut se adună la anii anteriori. Se amestecă proiecte Phare, finanţări europene (?!), studii de fezabilitate, proiecte, şi se adaugă ceea-ce-nu-s-a-întâmplat dar care sigur se-va-întâmpla. Evident, lucrurile importante au nevoie de timp.

Capitolul „o-să-se-facă” este împletit viguros cu „ce-nu-s-a-făcut”. Am să trag 2 concluzii:
1. Nu îmi voi lăsa copilul să citească acest raport. Vă daţi seama ce s-ar întâmpla dacă aş întreba ce a făcut la şcoală cu o zi înainte aş primi „raportul” ce a făcut în ultimii 5 ani şi ce va face probabil în perioada următoare.
2. Mi-am reconsiderat atitudinea faţă de DEX şi faţă de orice curs elementar de management.

Prin urmare vă fac o propunere de sondaj. Întrebarea:
“Raportul primarului Nichita este:
a. Un raport de activitate pe anul 2009
b. Sinteza unor idei începând cu anul 2003 până la …(nespecificat, precum sunt termenele proiectelor sale)
c. Un fel de material scris care nu face distincţie între strategie, plan de acţiuni, viziune, misiune, direcţii de acţiune, etc., şi cu atât mai puţin nu seamănă a raport.
d. O enumerare de lucrări necesare văzute doar din strada principală
e. O încercare de a fugi faţă de activitatea concretă a anului 2009
f. O păcăleală de 1 aprilie
g. O demonstraţie că interesele sunt atât de bine negociate încât nu va protesta serios nici un alt lider de la celelalte partide politice
h. Schema de management propusă la alegerile PSD de viitorul preşedinte
i. Text ce va fi tipărit, urmând a fi distribuit pensionarilor mulţumiţi de ultima majorare a biletelor RATP
j. Un raport formal, elaborate conform legii 215 pentru a scăpa de amenda prefectului”

Propunerile pot continua, aştept sugestii.

P.S. : Am văzut şi iluminatul de sărbători pus. E bine să ştiţi că majoritatea acestor ghirlande se înlocuiesc de la un oraş la altul de aceleaşi firme. Dacă ele sunt cumpărate în fiecare an … asta este. Lucrurile importante au nevoie de timp.

Patimi politice pascale

1 Aprilie 2010, 12:42 pm

Ca de fiecare dată când sunt sărbători mari am trimis câte o felicitare, nu doar la oficialităţi ci şi către toţi cetăţenii din colegiul pe care îl reprezint. Mi-am pus problema, apropo de textele din felicitări, ce cuvinte să folosesc atunci când uiţi de partid şi îţi transmiţi urările şi către cei care au alte opinii. Mare dificultate aş zice, căci textele religoase îmbunătăţite politic nu mai au de mult relevanţă şi pot părea nesincere. Dacă îi transmit primarului Nichita multă înţelepciune nu sunt sigur că nu se gândeşte şi la altceva, asta mai ales datorită faptului că de foarte multe ori am criticat atitudinile şi deciziile sale. Acelaşi cuvânt adresat colegilor mei de partid poate genera o adevărată furtună de interpretări. Oare ce ar vrea să zică Păduraru? Dacă tot se apropie alegerile interne în partid, unii ar putea interpreta înţelepciunea cu modificări substanţiale în organizaţie, alţii cu dialog şi respect reciproc şi câţiva cu dorinţa de a nu se schimba nimic.

Dacă transmit acelaşi cuvânt către Relu Fenechiu, nu sunt sigur că mă înţelege. Am certitudinea că de fiecare dată când se bărbiereşte dimineaţa îi mai trece câte un gând prin minte amintindu-şi de un schimb de replici mai dur, s-ar putea ca fiecare din noi să înţeleagă diferit înţelepciunea folosită şi pentru cei din jur. Cristi Adomniţei poate că ar primi acest cuvânt cu un suflet mai deschis. Cu o condiţie: să nu rostesc un singur cuvânt, şi anume primăria. Nu ştiu dacă îi generează amintiri neplăcute acest cuvânt sau îi ascute brusc un limbaj politic furtunos.

Un alt cuvânt des folosit cu aceste ocazii este liniştea. Şi aici am o problemă: unii colegi de-ai mei, mai neliniştiţi ar putea să o vadă ca pe o replică care să le oprească dorinţele de ascensiune politică. Alţii, tot de la mine din partid, ar fi super fericiţi dacă ar fi linişte sau ca să folosesc nişte expresii mai clasice schimbările ar trebui să fie pe ici pe colo prin părţile esenţiale iar finalul să fie acelaşi. Cum adică linişte în politică? Păi se poate monşer? Să nu mai auzim noi osanale, să nu mai lustruim de pe acum ultimul tablou, încă nepus în primărie? Să nu reamintim ceea ce toţi ieşenii văd, că de 20 de ani s-a făcut pulbere tot? Gropi, maidanezi, facturi ciudate, toate să fie plătite în linişte de ieşeni? Unii colegi de-ai mei nu au fost deloc liniştiţi devenind chiar foarte vehemenţi pe subiecte de interes local, după care au tăcut brusc, lăsându-şi propriile subiecte în aer. Să fie liniştea lor justificată de niscaiva negocieri?

O altă sintagmă este îndeplinirea tuturor dorinţelor. Până şi eu am probleme în a transmite aceste cuvinte. Nu chiar toate dorinţele aş zice. Şi ca să fiu cărpănos, o să folosesc o replică auzită des în politică: “Bun, bun şi mie ce-mi iese?”. Această sintagmă se tratează mai uşor strict în interiorul partidelor. Lui Relu de exemplu nu i s-au îndeplinit dorinţele la prezidenţiale şi indirect câţiva oameni nu au mai văzut realizate vise măreţe de dominare a Iaşului. Nici lui Nichita nu i-a reuşit. Geoană nu mai e preşedinte, puterea politică parcă nu mai e aceeaşi, până şi Adăscăliţei îl muşcă viguros de … toate orgoliile, inclusiv în această săptămână. Normal, în politică dorinţele se negociază. Poate doar Cozmanciuc se află într-o situaţie fericită, numai că şi el va trebui să îndeplinească toate dorinţele stabilite deja înainte de luarea în primire a postului. Ca să fiu cârcotaş, domnul primar a fost aşa de bine fezandat în media locală în ultimul timp, încât nu mai e nevoie de comentarii. Apropo, pe când noi aplauze în strategia energetică a României, domnilor ziarişti? Căci eu la Iaşi am auzit numai fluierături.

Săptămâna asta am dorit să îi anunţ pe ieşenii din colegiul meu că vor fi construite 3 parcuri în acest an, în locaţii solicitate de către ei încă de anul trecut. Uite că am primit şi un răspuns pozitiv de la primărie. E adevărat că e cam singurul, dar e şi ăsta un început. Tot săptămâna asta am văzut că s-a vorbit despre atacarea de către Prefect a unei hotărâri a Consiliului Local, legată de numiri fără respectarea legii în consiliile de administraţie. Probabil că liniştea şi înţelepciunea mi-au fost oferite discret, în fapt eu sunt cel care a sesizat oficial anunţând şi public. Dar ce mai contează, băgatul în seamă se pare că nu este o artă prea bine înţeleasă de către mine.

Iaşul rămâne încăpăţânat în a-şi păstra superficialitatea precum Bahluiul viteza. Dulcele Târg al Ieşilor ne-a amorţit nouă tuturor de multe ori simţurile, inclusiv umorul sau ironia. Pe felicitările pe care le-am transmis le-am urat tuturor ca Lumina Sfântă să îi înconjoare cu bucurie şi linişte. De regulă, toate acestea sunt mai curate atunci când ne aflăm în familie.

Mesajul de azi este adresat în primul rând lumii politice ieşene şi mass-mediei. Ce spuneţi: ne-ar strica un pic de linişte sau înţelepciune în îndeplinirea tuturor dorinţelor? Eu vă doresc toate cele bune tuturor, atât timp cât vom face bine şi celor din jurul nostru.