Tudore, din păcate nu se poate

4 Septembrie 2010, 11:48 am

De mai mulţi ani sunt un susţinător al proiectului „Fabricat în Iaşi” şi el poate fi extins până la „Fabricat în România” sau după cum l-a definit deputatul Tudor Ciuhodaru „Made in Romania”. Sunt unul din împătimiţii care fac cumpărături în pieţele din Iaşi, cumpărând produse naturale şi încercând să le iau de la adevăraţii producători şi nu de la intermediari. Sunt de asemenea deranjat de faptul că în toate supermarket-urile nu găseşti decât tot felul de fructe aduse de prin toate colţurile lumii şi extrem de puţine de la noi din ţară.

În alte ţări este o adevărată tradiţie ca cei de acolo să cumpere propriile produse, fiind în mod clar sprijinit mediul economic local. Din păcate, ideea unui TVA de 5 % doar pentru produsele româneşti, deşi pare tentantă şi extrem de pozitivă, nu se susţine, pentru că Uniunea Europeană nu ne permite să afectăm principiile concurenţei într-o economie de piaţă liberă iar ideea ar crea dezechilibre şi am fi sancţionaţi de Uniunea Europeană.

Îl salut însă pe Tudor Ciuhodaru pentru faptul că vine şi el în echipa celor interesaţi de promovarea produselor locale. Va trebui însă să găsim altfel de resorturi, în aşa fel încât ieşenii şi evident toţi românii să îşi creeze un obicei din a cumpăra produsele fabricate la nivel local sau naţional. Orice leu plătit pentru un produs fabricat în Iaşi se întoarce în bunăstarea ieşenilor. Şi dacă Tudore doreşti să avem şi rezultate privind promovarea acestui comportament social naţionalist, fii mai atent la ce iniţiative legislative depui ca să nu ducem în derizoriu subiectul. O pistă falsă nu ajută ci desfiinţează o idee nobilă şi ar fi păcat. Te aştept la cumpărături în piaţa Alexandru în fiecare duminică de la ora 9. Dacă vei chema şi televiziunile şi vei da şi un comunicat de presă îţi garantez că obţinem efectul potrivit.

M-au prins la piata

CET-ul – subiect fierbinte

4 Septembrie 2010, 11:12 am

Zilele trecute am participat la întâlnirea grupului de lucru de la Ministerul Administraţiei şi Internelor, legată de soluţiile pentru Sistemul Energetic Naţional. În România sunt 3 puncte critice dependente de combustibili aduşi din afara ţării. Este vorba de Iaşi, Suceava şi Giurgiu. Dacă la alte CET-uri din ţară mai pot fi găsite soluţii la nivel naţional, utilizând lignitul sau gazul metan din producţia internă, la Iaşi este cu totul altceva. Şi la Suceava problema este similară, numai că aici edilii locali au fost prevăzători şi nu au lăsat totul pe ultima sută de metri.

De mai bine de 2 ani am insistat că soluţia pentru ieşeni, în condiţiile actuale, se regăseşte cel mai bine în eficentizarea prin montarea unor turbine de cogenerare de înaltă eficienţă. Soluţia este clar evidenţiată şi în studiile uitate în sertarele primăriei. Asocierea în parteneriat public- privat rămâne varianta care permite salvarea nu numai a CET-ului ci şi a ieşenilor.

Ieşenii au fost bulversaţi de tot felul de termeni tehnici sau comerciali, percepţia publică devenind confuză şi permiţând tot felul de speculaţii ale primarului Nichita. S-a vorbit de modernizare, de eficientizare, de procesare şi mai nou de concesionare. De ce atâta ceaţă? Îmi este până şi mie jenă să critic din nou stilul primarului pentru că nu ai cum să nu vezi că se joacă cu ieşenii în loc să fie responsabil. A lăsat CET-ul să devină un cancer pe bugetul local fără să îl trateze din timp, iar astăzi suntem la limită.

Presa locală a relatat ceea ce a aflat de la primar, legat de întâlnirea de la Ministerul Administraţiei şi Internelor de la grupul de lucru. Nu se ştie însă de faptul că procesarea de cărbune era imposibilă, una din temele strategiei grupului de lucru fiind legată de clarificări legislative pe marginea modelului de contract pentru procesare de cărbune. Subiect nou pentru ANRE şi ANRSC, autorităţi care au fost puse în faţa acestei ”invenţii” comerciale ce nu are clarificări atât privind costurile tehnologice cât şi în ce priveşte modurile de valorificare a energiei electrice. Procesarea cu bulgarii la Iaşi a căzut sau va cădea cu certitudine datorită acestor aspecte. Nu există timpul necesar pentru clarificările legislative corespunzătoare procesării, mai mult, profesorul Dan Gheorghiu de la ICPE are exact aceleaşi reţineri ca şi mine legate de posibilitatea de a evidenţia real costurile procesării.

Sunt absolut convins, spre dezamăgirea mea, că primarul Nichita premeditează anumite decizii legate de CET. Am ajuns în luna septembrie şi nu a făcut nici un demers privind achiziţiile de cărbune, întârziind nepermis de mult eliminarea riscurilor de a nu avea căldură în această iarnă. Nu m-ar mira ca după ce eşuează în variantele procesare, concesionare, etc., să ne pună iarăşi în faţa unui spectacol caraghios în Consiliu Local şi să cumpere pe la sfârşitul anului aceeaşi huilă de la aceeaşi furnizori, evident, la un preţ usturător, cam la fel ca situaţia din 2007, ceea ce va distruge şi mai mult stabilitatea financiară a CET.

Domnule Nichita, am ajuns să compar răul cu mai răul. Dacă aducerea în stare de faliment este o practică obişnuită la regiile şi societăţile din subordinea Consiliului Local, CET–ul nu merită acelaşi tratament. Poţi să renunţi la autobuze, poţi să repari cu alte firme străzile din Iaşi dar nu poţi înlocui căldura şi apa caldă, iar CET-ul nu a fost prioritatea numărul 1. Un fapt curios este că unul dintre cei 2 acţionari apropiaţi PSD de la firma bulgară este menţionat în raportul Comisiei de Anchetă de la Nicolina. Interesant, nu? Aşa că, apare şi o întrebare suplimentară: de câte ori l-aţi auzit pe primarul Nichita să fie supărat pe distrugerea industriei ieşene? De ce nu a luat niciodată atitudine dacă tot spune că îi pasă?

Domnule primar, nu esti un spectator al Iaşiului, ci unul din cei responsabili de a corecta toate disfuncţiile de la nivel local. Voi avea un sentiment aparte atunci când vor fi chemaţi la audierile DNA pentru Nicolina indivizi pe care îi cunoşti şi din afacerea CET.