Integritate şi corupţie

9 Decembrie 2010, 3:54 pm

Dacă aţi citit “Manuscrisele de la Marea Moartă”, aţi rămas cu certitudine surprinşi de “Manualul de Disciplină” şi de regulile comunităţii eseniene cu referire la înşelăciune, necuviinţe, purtarea în adunările publice sau vorbirea neruşinată, minicinoasă şi blasfemiatoare. E o carte interesantă şi pe care o recomand celor care nu au avut încă ocazia să o lectureze.

Vă veţi întreba de ce am făcut referire la “Manualul de Disciplină” din “Manuscrisele de la Marea Moartă” în contextul unui text despre integritate şi corupţie. Răspunsul este simplu: se tratează extrem de superficial subiectul corupţiei şi al credibilităţii unor autorităţi sau instituţii. A nu se crede că nu accept rezultatele acestor sondaje. Dimpotrivă, ele sunt un semnal de alarmă absolut necesar. Reacţia socială însă, arată cât de puţin înţelegem care sunt rădăcinile acestui fenomen, într-un context în care comportamentul social este cel care determină calitatea şi normalitatea în societatea românească.

În lumea reală a politicii româneşti, în spatele cortinei, acolo unde sinceritatea e la ea acasă, integritatea este văzută de foarte multe ori ca o slăbiciune. O probă de umor negru sună cam aşa: „Nu poţi fi un politician puternic şi important dacă nu ai un dosar la DNA”. Toate campaniile aruncate de partidele politice sau de mass-media legate de bun simţ sau respect, nu au fost însoţite de exemple pozitive, fiind preferaţi în dezbateri politicieni care oferă mai degrabă raiting şi spectacol. Se preferă judecăţile de tip colectiv, atitudine care niciodată nu va da răspunsurile corecte, dealtfel justiţia se centrează în jurul faptelor unor persoane şi nu a unor colectivităţi.

Integritatea în politică izolează determinând atitudini de neîncredere la adresa celor care sunt prea normali pentru a fi ”utili sau utilizabili” de cei obsedaţi de satisfacerea unor interese. Ar trebui să vorbim de corupţie întotdeauna în jurul factorului determinant şi anume al banilor, acolo unde există fonduri, în jurul cărora gravitează interesele. Ciudat este că aceste fonduri se regăsesc la bugetele primăriilor, ale consiliilor judeţene sau ale structurilor guvernamentale. Un parlamentar, de exemplu, nu are buget personal şi nu este nici ordonator de credite, spre deosebire de un primar, un ministru sau un preşedinte de structură guvernamentală.

Sunt multe discuţii care ar putea să completeze imaginea pe care o avem sau o formăm legată de integritate sau corupţie. Mă deranjează mecanismul şi procedurile parlamentare în cazul solicitărilor de ridicare a imunităţii. Mă deranjează pentru că Parlamentul României a reuşit o performanţă notabilă şi anume aceea de a bloca investigaţii fără nici o justificare de principiu. Nu înţeleg nici atitudinea celor care sunt vizaţi în asemenea dosare. Dacă un om se simte curat, atunci nu are nici o reţinere în a merge în faţa justiţiei, ştie că nu pot exista probe împotriva sa, prin urmare ar trebui să vrea ca justiţia să îşi termine treaba.

Comisia juridică a Camerei Deputaţilor a intrat în capcana formelor, decizia lor din această săptămână de continuare a unor verificări, fiind inacceptabilă. Speranţa mea este că plenul Camerei Deputaţilor va lăsa justiţia să îşi continue demersurile. Nu e rolul Parlamentului să apere pe nimeni, fiecare trebuie să răspundă în mod individual şi să îşi clarifice problemele care ajung să fie verficate în justiţie. De ani buni, dosarul Năstase a fost oprit, toate celelalte cazuri din ultimul timp nu au ce căuta pe agenda mea, răspunsul fiind universal: Justiţia trebuie să-şi facă treaba, iar cei care au greşit din neştiinţă sau deliberat trebuie să plătească.

Închei cu un capitol din “Manualul de Disciplină”, interesant mai ales prin viziunea asupra reacţiilor sociale în comunitate:
„DESPRE ÎNŞELĂCIUNE (vii, 5-8)
Dacă cineva vorbeşte cu viclenie vecinului său pentru a-l înşela, el trebuie pedepsit pentru 6 luni.
Dacă însă înşală [neintenţionat], atunci el va fi pedepsit doar pentru 3 luni.
Dacă înşeală comunitatea, aducând pagubă bunurilor, el trebuie să repare acest lucru.
Dacă uită să facă acest lucru, el trebuie să fie pedepsit pentru“ 60 de zile.”