Decenţa parlamentară

10 Decembrie 2010, 3:50 pm

Citesc astăzi o opinie a senatorului Varujan Vosganian, potrivit căreia mersul la serviciu al parlamentarilor (în cazul PNL, întoarcerea la serviciu) „ar fi un abandon grav de la decenţa parlamentară”

Întâmplarea face că am citit acest text exact în momentul în care Ion Iliescu se afla în Camera Deputaţilor şi vorbea la televizor cu o retorică bine pusă la punct despre Revoluţia Română, despre confuzii, insurecţie, democraţie instaurată (nu instalată) cu sacrificii umane. Trebuie să recunosc că sunt permanent marcat de faptul că cele mai interesante declaraţii legate de bun simţ, respect, integritate, adevăr istoric, etc. sunt date de oameni politici care într-o sinceritate extremă sunt exact în contrasens cu subiectele la care fac referire.

Tot la capitolul decenţă parlamentară, nu apreciez “eleganţa” demonstrată de junele Ponta, pardon, preşedintele PSD, atunci când asocia în opiniile sale politica actuală din România cu fascismul, deşi exact în aceeaşi perioadă îşi trăgea de urechi la Strassbourg colegii socialişti din Europa, pe motivul că nu pun suficiente tălpi politice României.

Nici Crin Antonescu nu stă mai rău, una din ultimele declaraţii vorbeşte de negociere cu terorişti, evident cu ghilimele, mesajul fiind adresat celor care rămân fideli unor proiecte comune PDL – PNL. Felicit presa care a avut norocul să-l prindă pe domnul Crin prin Parlament, iar acesta şi-a făcut timp preţios pentru a da asemenea declaraţii.

În aceste condiţii, decenţa parlamentară sau politică devine o noţiune greu de introdus în limbajul real al politicienilor zilelor noastre. Probabil că experienţa politică explică de ce chiar domnul Ion Iliescu este un abil cunoscător al cuvintelor “arogant”, “prostănac” sau “cârlan”, folosite la momentul potrivit, în mod decent, la adresa colegilor de partid.

Extrag din declaraţia domnului Vosganian un fragment legat de întoarcerea la serviciu, pardon în parlament: „…ar fi un abandon grav de la decenţa parlamentară şi ar însemna o consacrare a principiului românesc “merge şi aşa” or noi spunem răspicat că aşa nu mai merge”.

Cum conferinţa a avut loc la Bistriţa, probabil că meniul zilnic nu seamănă cu cel din dulcele târg al Iaşiului, aşa că eventualele “tării” de caracter, dublu distilate din limbaj pot fi iertate.

P.S.: Recomand călduros o lectură a articolului 212, alin.1 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, articol care nu a fost niciodată folosit nici măcar de societatea civilă în analiza chiulului, pardon, retragerii din timpul şedinţelor Camerei Deputaţilor.

Art. 212 (1) „Nici un deputat nu poate lipsi de la şedinţele camerei sau comisiei din care face parte decât în cazul în care a obţinut aprobarea unui concediu.”