Presa ieşeană – între jocuri politice şi adevăruri nespuse

10 Februarie 2011, 11:46 am

De câțiva ani, faptul că sunt o persoană publică a presupus și expunerea mea și a familiei mele la tot felul de situații, unele plăcute, altele nu. A face politică în Iași este similar cu a fi prezent în mijlocul unui război rece. De multe ori cele mai agresive atacuri au cu totul alte justificări decât realitățile. Poate fi vorba de persoane supărate pe opiniile mele sau de interese economice care nu tolerează existența în spațiul politic la nivel înalt a unor persoane pe care nu le pot controla și pe care nu le au cu nimic la mână.

Foarte rar am reacționat la răutăți sau minciuni, am considerat că este sub demnitatea mea să dau importanță unor persoane atât de mici care își permit să arunce cu noroi, considerând că așa se face jurnalism sau așa se face politică. Spun asta pentru că, de cele mai multe ori, în spatele jurnalistului stă un alt om politic sau un grup de interese de natură economică, acel gen de grup de interese care bântuie societatea românească de 20 de ani, creând adevărate caracatițe lipite la bugetul de stat, dispuse să meargă până la presiuni extreme la adresa oamenilor politici.

Departe de mine gândul de a cauteriza vreo situație sau vreun partid politic, inclusiv partidul din care fac eu parte. Am considerat că dacă sunt om corect și onest, este suficient pentru a defini modul în care eu fac politică. Nu am apărat pe nimeni atunci când acesta nu merita apărat. Sunt însă unul din oamenii politici care insistă în a considera integritatea ca fiind o necesitate și nu neg faptul că în toate partidele sunt uscături, care ar trebui scoase din jocul politic.

Un alt exemplu de mizerie jurnalistică se manifestă constat în ultimele luni sub masca așa zisului pamflet care nu îți permite să ceri socoteală în justiție, fiindu-ți denaturat inclusiv numele, laolaltă cu fapte care nu au nici o urmă de realitate. În mod constant mi s-au pus în spate legături cu medii economice de tip mafiot însoțite de suspiciuni cu multe zerouri. Surprinzător sau nu, mitocăniile respective apar în momente speculate dinadins, când sunt evenimente mai mari sau când vreun demnitar al statului aflat în trecere prin Iași, trebuie să fie intoxicat cu informații false. Cum altfel aș putea explica dezinformările legate de uzina Nicolina, în condițiile în care sunt singurul care a trimis vreodată în justiție un dosar legat de distrugerea industriei ieșene, cu toate acestea se aruncă cu noroi de către un jurnal care se află în strânse legături cu o persoană dubioasă care a reprezentat acel grup de interese și care mai dorește și astăzi devalizarea ultimelor active.

Oamenii ăștia nu au nici un Dumnezeu, iar eu, chiar dacă nu este creștin ceea ce spun, nu îi pot ierta niciodată. Ciudat este faptul că vina principală se află în spatele celor care lansează și administrează aceste intoxicări. Cu sume plătite la negru sau cu alte destinații de servicii de publicitate, sume suportate nu numai de privați, din banii lor, ci chiar de autorități publice sau întreprinderi încă de stat. Cum deontologia jurnalistică este o pasăre rară, iar interesul pentru adevăr trece printr-un stomac mai mic sau mai mare, oameniilor simpli, le este foarte greu să mai facă distincție între adevăr și minciună.

Vă veți întreba de unde atâta supărare? Este foarte simplu, s-a depășit limita bunului simț, iar în ceea ce mă privește vreau să evit la maximum tangența cu aceste personaje care nu merită atenție. În perioada următoare sunt sigur că voi continua să fiu, împreună și cu alți colegi de ai mei, ținte pentru dezinformare. Fac un apel la cei care sunt ”părinți” ai jurnalismului ieșean, la societatea civilă, dacă mai există și nu în ultimul rând la adresa acelor jurnaliști care și-au păstrat coloana vertebrală, să nu lase Iașul și lumea informațiilor publice fără lumina adevărului. Le doresc succes tuturor celor care nu și-au pierdut bunul simț.

Comunicat de presă