Preţul carburanţilor – o realitate nedesluşită (II)

11 Martie 2011, 2:31 pm

2. Despre preţuri în lumea petrolului

În lumea petrolului, preţurile sunt formate plecând de la evoluţia unor cotaţii internaţionale, deşi Europa de Est nu are o bursă care să fie luată în considerare, sunt folosite în principal cotaţiile pentru Mediterana sau Marea Nordului, de la Platt`s Crude Oil Marketwire pentru ţiţei şi Platt`s European Marketscan pentru produse petroliere. În momentul în care apar fluctuaţii ale preţului ţiţeiului în mod similar sunt urmate de fluctuaţii ale preţurilor produselor. Prin urmare, dacă ţiţeiul creşte este urmat imediat de creşteri similare ale produselor petroliere. Aceste modificări bursiere ale preţurilor nu pot fi influenţate la nivel guvernamental, însă nici nu reprezintă preţul final pe care noi îl plătim la pompa staţiilor de carburanţi.

În fapt, fiecare ţară ia în calcul şi partea de accize sau alte taxe care se regăsesc în preţul carburanţilor. În România acest preţ al carburanţilor presupune că noi plătim în jur de 50% taxe pentru statul român sub formă de accize, TVA, etc., restul fiind preţul de producţie al carburanţilor plecând de la costul ţiţeiului, transport, procesare şi distribuţie. Dacă este să vorbim despre profitul din lumea petrolului nu există companii care să îşi scoată costurile doar din extracţie, prelucrare primară, procesare, pentru că cele mai sigure profituri apar din distribuţie sau din specularea pe termen lung, adică între 3 şi 5 ani a unor mari contracte care să acopere capacitatea de prelucrare a unor rafinării peste limita de eficienţă şi să estompeze evoluţiile preţurilor bursiere. Întotdeauna acest mecanism comercial presupune relaţii extrem de importante cu bănci de prim rang dispuse să finanţeze şi să fie parte pe termen lung, în acest gen de afaceri.

În România, mai ales în ultimii 20 de ani, furnizorii de ţiţei din import au fost firme construite pe baza unor office-uri în Lugano, Geneva, Londra, Canada sau paradisuri fiscale. Fac din start precizarea că este o mare diferenţă între office şi sediul firmei respective, ultimul fiind în general plasat într-un paradis fiscal. Acţionarii sau oamenii cheie ai acestor firme sunt de regulă profesionişti în importul şi exportul produselor petroliere sau persoane influente cu relaţii extrem de puternice transguvernamentale. Părerea mea este că guvernele anterioare au fost mai degrabă la mâna acestor puternice firme. Partidul pe care eu îl consider ca fiind extrem de prins în mrejele acestor afaceri cu petrol este PSD, de altfel, grei ai acestui partid au fost implicaţi în restructuarea şi privatizarea industriei petroliere româneşti, nu vreau să reamintesc relaţiile Iacubov – RAFO sau distrugerea rafinăriei de la Dărmăneşti, dispariţia de pe piaţă a rafinăriei de la Suplacu de Barcău sau evoluţia sinoasă de la ASTRA Română şi exemplele pot continua, culminând cu vânzarea PETROM-ului către OMV cu tot cu resurse subterane şi cu un calcul ciudat al redevenţei pentru aceste resurse.