(A)politizarea funcției de înalt funcționar public

15 August 2011, 3:00 pm

O discuție purtată cu un jurnalist mă determină să vorbesc mai pe larg despre un subiect considerat delicat și anume relația dintre politic și înalții funcționari publici. Mai aproape de percepția publică, este relația dintre un prefect și partidul de guvernământ.

Prefectul este asimilat unui înalt funcționar public. Spre deosebire de funcționarii publici obișnuiți, el are restricții mai mari, neavând printre altele dreptul să fie membru într-un partid politic. De vreo șapte ani, prefectul-înalt funcționar public se supune acestor restricții însă se află într-o permanentă zonă a polemicilor politice pentru că … este apolitic dar reprezintă un guvern politic.

Există într-adevăr în momentul de față un interes pentru acest subiect, unii consideră că ar trebui să se revină la o relație tranșantă și transparentă cu politicul, alții consideră că subiectul trebuie să rămână în zona legiferării actuale, eventual să se clarifice mai bine rolul și cariera înaltului funcționar public.

Cert este că e suficient de neclară legislația atât timp cât reușește să genereze polemici argumentate. În România anului 2003, pe vremea guvernului Năstase, profesorul Lucian Profiroiu dezvolta pentru acel guvern proiecte de modernizare a administrației publice, finanțate la timpul respectiv prin PHARE, unul dintre aceste proiecte fiind împrumutat din modelul francez al înaltului funcționar public. A apărut înaltul funcționar public, ca un fel de mai-mult-ca-funcționarul-public definind un grup de demnități publice aparte, esențiale pentru buna funcționare a structurilor guvernamentale: secretar general al guvernului, secretar general minister, prefect, subprefect și inspector guvernamental.

Nu mă exprim dacă momentul a fost bine ales și la fel de bine implementat. În Franța experiența statului privind gestiunea acestui tip de funcție publică e veche de 200 de ani. Nu cred că după 20 de ani, ultimii șapte sunt relevanți pentru definirea corpului de prefecți și subprefecți în România, integrat din toate punctele de vedere și în mod echilibrat în administrația publică românească. Pasul a fost făcut, concursurile s-au …”ținut” și așa a apărut corpul de înalți funcționari publici care ar fi trebuit să fie fără nici o legătură cu partidele politice și să permită profesionalizarea administrației.

Evident că nu a fost așa. Trebuie să o spunem sincer și în mod corect, pentru că orice prim-ministru dorește și va dori să aibă reprezentanți în teritoriu care să îi permită să fie eficient. În mod firesc, nici prefecții guvernărilor anterioare nu puteau să se “rupă” de faptul că au ajuns în demnitățile respective și ca urmare a implicării în politică.

În România s-a mințit în anii 2007 și 2008, atât de primul ministru cât și de reprezentanți ai ministerului de interne, atunci când s-a explicat populației faptul că modelul francez este cel aplicat în România, dându-se de înțeles că l-am “împrumutat” în integralitate. În 2008, la o vizită din cadrul unui program de perfecționare a prefecților și subprefecților, efectuată în Franța, am constatat prin propria experiență că nu era deloc adevărat ceea ce se spusese. Și în Franța prefectul este numit în condițiile existenței unor relații de apreciere și încredere reciprocă cu președintele Franței sau primul-ministru. O doamnă foarte diplomată și bine pregătită, prefect al regiunii Limousin ne-a recunoscut elegant că demnitatea pe care o ocupa ținea și de aprecierea domniei sale de către oficialități, dintr-o perioadă în care lucra la Curtea de Conturi și nu ca urmare a unei cariere de înalt funcționar public.

Teoretic, prefectul aplică legea, adică se preocupă de corecta funcționare a instituțiilor statului în conformitate cu legislația în vigoare. Ce facem însă, atunci când în baza unui program de guvernare politic, Guvernul emite acte normative pentru care monitorizarea punerii acestora în aplicare intră în atribuțiile … prefectului? Ce facem atunci când prefectul trebuie să explice de exemplu politica guvernului în privința unor măsuri mai severe? Evident, explicațiile, absolut necesar să fie comunicate către populație și către celelalte autorități, sunt coordonate la nivel județean de prefect.

Deși tot ce am scris mai sus arată o legătură de funcționalitate absolut necesară între guvernul politic și prefectul apolitic, nu sunt de acord cu revenirea la politizarea funcției de prefect ci doar cu recunoașterea transparentă a unor legături de încredere cu partidul sau coaliția de guvernământ, care să fie clarificate legislativ. Prea multă polizare strică, dealtfel în România ultimilor 20 de ani funcția publică mai degrabă s-a deprofesionalizat radical, tocmai datorită unei prea mari influențe a politicului și a imposibilității clasei politice de a defini și accepta acea graniță dintre zona politică a demnităților în stat și zona de unde încep funcțiile publice.

Dealtfel se vede cum lideri politici din toate partidele, în majoritatea județelor din țară forțează și presează reprezentantul guvernului în teritoriu pentru ai asigura un “control” cât mai mare asupra instituțiilor statului din județul respectiv. Această realitate transpare la toate partidele politice, principala preocupare a USL-ului în urmă cu doar câteva luni, atunci când credea că poate dărâma guvernul prin moțiuni, a fost să negocieze și să facă liste cu următorii prefecți și subprefecți. Eu aș prefera acceptarea dispersării încercărilor de dominare a liderilor politici, prin păstrarea și cultivarea unor puteri sporite ale prefecților, tocmai din dorința de a profesionaliza administrația orientând-o către nevoile cetățeanului.

Evident, subiectul merită în continuare atenție. Unii vor fi contra alții pro, cert este că s-a înțeles un lucru: demnitățile ocupate de înalții funcționari publici, pentru a fi eficient gestionate, au nevoie de oameni cu experiență, profesioniști capabili să înțeleagă funcționarea aparatului administrației publice. Varianta pe care eu aș merge ar trebui să permită creșterea capacității administrative a statului. E adevărat că mulți din înalții funcționari publici ai guvernului anterior încasează sume imense fără să facă nimic, aș prefera ca aceștia nu să fie eliminați integral din aparatul de stat ci să poată fi asimilați pe funcții publice de conducere, folosindu-se strict experiențele profesionale pe care le-au căpătat. De la începutul noii sesiuni parlamentare vom vedea cum anume se va pune problema și de putere și de opoziție.