Mineriada USL-istă și digestia PNL-ului

18 August 2011, 3:39 pm

Atunci când s-a constituit USL-ul ca alianță cu iz socialist, am fost dezamăgit de decizia și prestația liberalilor. Dezamăgit nu datorită faptului că peneliștii și-au descoperit ca unic proiect politic interesul de a demonstra românilor cât de populiști și de socialiști ar putea să devină. Am rămas dezamăgit pentru că PNL era un partid politic de la care am pretenții chiar dacă aparent astăzi suntem adversari politici. Am pretenții pentru că mă interesează dreapta din politica românească și de ce să nu recunosc, pretențiile mele țin și de o perioadă din viața mea petrecută alături de mulți oameni onorabili pe care îi respect și astăzi.

Proiectul USL nu are cum să reziste. Nu ai cum să justifici faptul că devii prietenos cu partidul lui Voiculescu, atât timp cât acesta a reușit să fie cel mai cunoscut fost informator al securității în politica românească. Nu ai cum să uiți manipularea fostului FSN din anii 90 și încercările lui Iliescu de a distruge partidele istorice. Nu ai cum să uiți înregistrările audio din timpul revoluției, care demonstrează fără echivoc că am fost puși în fața unei scene de teatru în care tinerii s-au expus cu sinceritate sforilor și jocului perfid coordonat de Iliescu. Nu ai cum să uiți perioada în care social democrații de astăzi manipulau sindicate, aruncau slogane gen „nu ne vindem țara” și în același timp falimentau industria românească dirijând-o către clienți politici. Nu ai cum să uiți mineriadele sau isteriile de limbaj specifice anilor ’50, nu poți să nu observi că visteria statului a fost văzută ca un sac fără fund iar politica social democrată a presupus doar bătălie pentru a fi cel care împarte darurile vistieriei doar pentru voturi.

Evident că liantul care a părut să definească legăturile dintre PNL și PSD (+ televiziunile PC) nu poate fi reinventat și nici justificat. Mai bine zis e fals, nu are esențe doctrinare sau programe politice și se bazează doar pe o strategie “Jos Băsescu și guvernul Boc” . Declarațiile politice ale junelui Ponta zgârie urechile precum creta școlară pe o tablă de sticlă, generând mai degrabă iritare și surprindere, iar Antonescu este atât de subțire încât nu m-ar surprinde dacă într-o bună zi l-aș vedea scuturând scame de pe umărul lui Ponta sau ținându-i umbrela.

Peneliștii au început să se trezească, se vede din atitudinea unor lideri precum Varujan Vosganian, Ludovic Orban, Dinu Patriciu, Meleșcanu și alții. O altă mare parte din liderii liberali au reușit însă performanța să fie doar socialiști îmbrăcați în haine de dreapta. Aranjamentele financiare cu afaceri directe sau indirecte pe banii statului și-au făcut repede loc și în stilul unor liberali, vezi cel mai nevotat penelist dintre liberali: cazul Fenechiu, cel a cărui notorietate se datorează mai degrabă aranjamentelor devoalate de presă decât calităților personale. Cu un asemenea stil, între unii pesediști și liberali a fost ușor să se ajungă la înțelegeri transpartinice bazate pe negocierea unor interese gravitând în jurul unui singur element: banul. Cazul Iașului, bazat mai degrabă pe aranjamente politice subterane decât pe politică reală, argumentează toate cele spuse mai sus.

Cât de liberali mai sunt peneliștii? Greu de răspuns, însă cronometrul e pornit demult. Ori Antonescu va fi înfiat de Ponta, fiind lăsat să se joace cu lopățelele politice pentru a construi castele de nisip din sondaje proprii, ori vor fi nevoiți să constate că mesajul politic conservatorizat de liberali în socialism îi duce încet și sigur într-o zonă a politicii cu totul diferită față de ceea ce au construit Brătienii. Din ceea ce am auzit vor avea o mare surpriză la toamnă pentru că USL nu poate rezista nici măcar până la alegerile locale. Nemulțumirile sunt atât de mari încât scorul de 70% vehiculat mediatic cu surle și trâmbițe e doar o himeră. Pe termen lung, prezența dreptei în USL e moarte sigură pentru ultimele elite peneliste, trezite la realitate de cel mai slab conducător pe care l-a avut PNL-ul vreodata.