Nivelul politic astăzi – o decepție

23 August 2011, 4:49 pm

Atunci când aud de studii ale cercetătorilor britanici, prima reacție este una a unui zâmbet subțire, îmi pun întrebarea de fiecare dată cât de trăznite mai pot fi acele studii și ce impact sociologic ar trebui să aibă. Este cert că britanicii au umor, nu e nevoie de un studiu ca să dovedească asta. Tot britanicii însă renunță din când în când la distincție, la protocol sau la comportamentul specific bunelor maniere pentru un anume rang social. M-am simțit flatat atunci când prințul Charles, într-o vacanță la proprietățile lui din România, a gustat celebra brânză de burduf fără să aibă nevoie de nici un fel de intro regal sau de o armată de consilieri care să îi asigure securitatea în ceea ce privește igiena produsului.

Azi am aflat că celebra revistă The Economist a făcut o predicție din care rezultă că românii vor dispărea ca nație peste 1.000 de ani. Evident că știrea în sine e nițel … tâmpită, este însă un excelent material de marketing ce va reuși să determine promovarea numelui The Economist pe buzele tuturor babelor, cu certitudine mirate de știrea în sine, chiar dacă nu au citit și nu vor citi niciodată prestigioasa revistă.

Nu știu dacă e de bine sau de rău să nu se mai facă distincție între nivelul prefesional a unui material de presă sau comportamentul și eleganța unui demnitar, de exemplu. Se pare că marketingul de imagine în ultimii ani i-a determinat pe mulți lideri, atât persoane cât și publicații de nivel academic să iasă din când în când cu câte o șotie, o năzbâtâie sau o șușanea. Am folosit 3 cuvinte neaoșe încercând să rămân elegant.

Între umorul britanic, a cărui calitate o invidiez sincer și umorul românesc e însă o mare diferență. La noi unii președinți de partid împrumută un argou de cartier, jignind și înjurând pur și simplu, sperând probabil că obțin în acest mod puncte politice. Din păcate, la foarte mulți concetățeni genul acesta de comportament degradant, chiar are efect. Am auzit de foarte multe ori replici academice, electorale, universitare, de maxim impact pentru societatea civilă, gen: „Georgică este un bou!”. Partea introductivă a unui asemenea discurs, argumentele de conținut sau motivația unei concluzii radicale lipsesc cu desăvârșire, în locul lor emitentul axiomaticei declarații se încruntă și e pregătit să îți articuleze…înclusiv fizic, argumentele „intelectuale” ale domniei sale. Așa se face politica astăzi, indiferent că vorbim de malurile Dâmboviței sau ale Tamisei sau ale puturosului Bahlui.

Acum vreo 3 zile am beneficiat de o tiradă “profund academică” din partea unui domn, să-i zicem F., care nu și-a mai ținut nervii în frâu și a folosit tactica descrisă mai sus, ieșind cu acuze maxime în concepția intelectuală a respectivului dar nu mai sus de genunchiul unei broaște. Ca de obicei, lângă un asemenea guru intelectual se regăsesc și câțiva ucenici, eventual cu un trecut furtunos de discotecă și la fel de profunzi precum genunchiul ființei amintite. Cum trăim în România și acest gen de marketing a ajuns și la noi în formă brută și neșlefuită, câțiva pitpalaci au înghițit gălușca și au ciripit-o cu veselie.

Cu certitudine cercetătorii britanici împreună cu experți de la The Economist ar considera acest import de marketing britanic în România o nereușită, distanța intelectuală dintre personaje seamănă cu diferențele dintre un meci de primă ligă în Manchester și un joc de fotbal din divizia secundă a fostei echipe Politehnica Iași. Acest text este datat 23 august, recunosc că astăzi am avut “frisoane politice” aducându-mi aminte de celebrele defilări dintr-o anumită perioadă și fiind surprins de ultima știre de la The Economist. Saltul peste timp, cu toate diferențele de comportament social, mi-a oferit însă posibilitatea să trag o concluzie: specia politică a liderului mitocan din ziua de astăzi e o noutate, probabil din cauza unor asemenea tipologii paleolitice, concluzia celor de la The Economist cu dispariția nației românești în 1000 de ani ar putea să fie validată mai devreme. Doamne ferește!