Societatea politică interlopă

20 Octombrie 2011, 10:30 am

Exercitarea autorității de către un ministru sau un demnitar nu este doar un dans printre articole de lege. Din păcate, foarte mulți concetățeni, mai mult sau mai puțin intoxicați de prostie televizată în prime time, refuză să accepte autoritatea statului sau a celor care reprezintă statul în asemenea ipostaze. Lipsa de autoritate a polițiștilor, de exemplu, este o realitate îngrijorătoare, speculată de o media flămândă după evenimente interlope sau după nesimțirea unor șmecheri de cartier dispuși oricând să înjure orice reprezentant al statului în fața camerelor.

După evenimentele de la Giurgiu, am asistat în ultimele săptămâni la o serie de opinii interesante cu referire la schimbarea șefului poliției din Giurgiu. Nu îl cunosc pe acel om și nici nu îmi dau cu părerea la “butoanele” din acel județ. Nu pot însă să accept substratul din spatele unei declarații care aparține chiar Ministrului de Interne, care spune că nu poate să îl schimbe pe șeful poliției, motivând această stare de reflexie, nu cu o analiză a situației de la Giurgiu sau o negare a vulnerabilităților sociale de acolo, ci cu faptul că schimbarea nu ar fi posibilă din cauză că ar fi fost repus în funcție de justiție. Senzațional aș zice. Cum adică, să înțeleg că exercitarea autorității de stat de către Ministrul de Interne e o chestie care poate fi filtrată și de alții? Păi ce fel de Ministru de Interne este acela care nu are puterea să schimbe un șef al unui Inspectorat de Poliție Județean pentru a crește autoritatea statului pentru și în fața cetățenilor? În asemenea situații voința și decizia ministrului ar trebui să fie nediscutabile și cei din jurul său să înțeleagă ordinul și să îl aplice respectând legea.

Lipsa de autoritate în exercitarea funcției sau incapacitatea de explica corect deciziile pe care le iei în funcțiile de conducere nu au alt răspuns decât în zona eficienței pe post. Din păcate sunt mai multe ministere în actualul Guvern în care slăbiciunile și indecizia sunt mai pregnante decât forța profesionalismului și capacitatea de a mișca munții dacă este nevoie. Slăbirea și indecizia politică din zona guvernamentală ne afectează și din punct de vedere politic. Am observat cu îngrijorare că unele critici exprimate de alți colegi au fost primite într-un stil inconfundabil al FSN-ul anilor ’90. A nu fi critic atunci când este cazul înseamnă că trebuie să înveți să te minți și cu ușurință să ajungi să îi minți și pe ceilalți.

Ministrul Justiției se exprima într-o discuție pe holurile parlamentului cu îngrijorare față de creșterea acțiunilor de tip interlop în societatea românească. La câteva zile după domnia sa, șeful SRI atrăgea atenția asupra aceluiași fenomen. Printre rânduri, a mai dat de înțeles că informațiile despre aceste riscuri ajung în zona guvernamentală și nu sunt luate în considerare fiind tratate cu indiferență. Confirm prin faptul că în mod constant anumiți miniștri mai vechi sau mai noi nu își fac datoria pentru a lua măsuri în timp util, unii dintre ei au o mare pasiune de a arăta că sunt șmecheri prin faptul că nici măcar nu vor să citească materialele primite de la acele structuri. În asemenea condiții nu trebuie să ne mire că suntem sufocați de presiunea unor lumi care în loc să fie ținute sub control mai degrabă își cresc ele controlul asupra structurilor statului.

Am avut o experiență neplăcută exact pe acest subiect. Discuțiile pe care le purtăm constant în parlament sau în comisiile de specialitate, presupun și întrebări, clarificări sau pure discuții pe marginea unor situații delicate sau grupări care operează pe raza unor județe. Strict legat de Iași, de mai multe ori, parlamentari sau miniștri din Cabinetul Boc și-au exprimat îngrijorarea atrăgând atenția asupra unor aspecte care țin de județul Iași și de unii șefi locali. Fără a intra în detalii, respectivii au obținut probabil suficient de multe clarificări, care au confirmat asemenea riscuri. Nu s-a luat însă nici o măsură, mai mult, timpul a trecut iar astăzi mai degrabă sunt ingrijorat de faptul că asemenea aspecte nu sunt pe agenda prioritară a celor responsabili cu corectarea lor. Și asta în condițiile în care de ani de zile suntem arătați cu degetul sau trași de urechi în tot felul de rapoarte și analize privind capacitatea administrativă a statului de a ține sub control corupția, inclusiv la nivel european.

Dacă acest gen de atitudini refractare sau chiar complice devin regulă și nu excepție, mă voi lupta cu propriul meu partid pentru a corecta asemenea deficiențe despre care toată lumea vorbește dar nimeni nu ia nici o măsură. Victoria în politică nu trebuie să aparțină unor grupuri de interese sau unui mod de a guverna cu slăbiciuni. Dacă vor sta în față doar acest gen de oameni ușor ținuți din scurt de sfere de influențe nefaste, toți vom avea de suferit. Așa că fac un apel la toți colegii mei, demnitari sau simpli membri de partid să nu accepte asemenea riscuri pentru că suntem datori față de cei din jurul nostru pentru a ajuta societatea românească să se schimbe spre o direcție bună.