Politica elitelor – o necesitate neînțeleasă

8 Decembrie 2011, 4:41 pm

România nu mai are un reflex în a vorbi despre elite. Nu se mai vorbește despre profesori, despre medici remarcabili sau despre artiști care ne bucură spiritul și ne fac cinste. Sunt transformate în vedete personaje pe care le-aș numi “trash”. Clasa politică actuală este la rândul ei infestată cu tot felul de Cațavenci sau infractori încă nedescoperiți, cu gura mare și conturile pe măsură. A te rățoi la justiția română, la procurori, DNA sau ANI e o modă, o gramadă de șmecheri vor să pară distinși și aparte doar pentru faptul că ar trebui să dea răspunsuri, majoritatea legate de tot felul de șmecherii și furturi ordinare.

Nu mai este o modă sau un obicei să te remarci prin discursuri constructive sau de bun simț. Mai mult, societatea românească în ansamblul ei tinde să respingă promovarea propriilor elite. Se creează o falie uriașă între ceea ce merită respect și ceea ce trebuie pus la punct sau scos din prima linie. În mod surprinzător, politica elitelor nu este o prioritate în foarte multe domenii și la fel de multe aspecte ale societății românești.

Discutam în urmă cu o săptămână despre faptul că procesul Bologna cu impact în învățământul european, inclusiv în legislația educației modificată din România, duce la aplatizarea rezultatelor de excelență, avantajând media și excluzând vârfurile. Dacă ne gândim doar la faptul că educația românească a avut un salt uriaș în vremea lui Spiru Haret, atunci când Iașiul primea misiunea de a construi elite prin Colegiul Negruzzi, lângă Universitatea A.I. Cuza, putem constata că legislația de astăzi nu permite repetarea unui asemenea fenomen. Cu siguranță, opinia mea nu va fi împărtășită de toată lumea. Asta nu înseamnă însă că nu are și adevăr.

În lumea artelor, în ultimii ani dispar cu repeziciune maeștri recunoscuți prin valoarea lor până la nivel academic. Sesizăm de asemenea că, structural, societatea românească nu pune nimic în loc. Nu se creează nici un mecanism social, nu se dezbate pentru a se găsi soluții, se constată însă de fiecare dată dispariția a încă unui titan, forțându-se un sentimentalism plângăcios exagerat în aprecierea acestor valori. Același fenomen îl regăsim în lumea medicală. Sunt doctori care pot fi considerați vârfuri mondiale în profesia lor, nu există însă nici o modalitate de a-i aprecia și utiliza pentru societatea românească, statul român pare că nu vrea să creeze în jurul acestor genii tot ceea ce este nevoie pentru ca miracolul din mâinile acestora să se întoarcă către sănătatea tuturor românilor.

Ultimul domeniu la care ar trebui să fac referire este cel care ține de clasa politică. Considerată de mii de ani ca fiind partea ”rușinoasă” a societății, ea este însă creatoarea sistemului social și prin urmare cea de care depinde România atunci când se pune problema punerii în valoare a elitelor. Clasa politică actuală însă împinge spre vârful ei, cu largul sprijin al societății civile amorțite și a unei mass-media obsedate după bani, se împing prin urmare în față personaje care nu vor putea cultiva calitatea societății, fiind lipsite de înțelegerea acestui cuvânt. Așa că avem în general de-a face cu demnitari, lideri politici sau vedete provenite din lumea infracțională , escroci, foști securiști sau informatori de miliție, repetenți sau oameni cu studii completate universitar după 40 de ani, culmea, cu suport politic.

Ierarhia valorilor este atât de brutal răsturnată încât statul democratic reușește performanța de a aprecia din păcate mai mult impostura. Avem astăzi de a face cu dosare legate de mătușa Tamara, cu băieți deștepți foști miniștri ai economiei, cu găinari care au folosit statul ca mijloc de îmbogățire. Prin toate partidele se întâmplă acest lucru, în detrimentul unor oameni bine pregătiți pentru a fi folosite calitățile lor. Nimeni nu deține secretul valorii universale, sunt însă principii care pot genera altfel de reflexii sociale.

Mi-aș dori să trăiesc acea perioadă în care societatea, partidele, Guvernul sau Parlamentul să determine prin tot ceea ce fac sau construiesc, pârghii care să ducă la promovarea și punerea în valoare a elitelor. Deocamdată de pe malul Bahluiului ieșean, clasa politică se vede exact așa cum este și arată orașul și județul. Toate acestea deși suntem caracterizați ca fiind universitari, intelectuali și oameni de cultură, avantajul fiind de fapt oferit de istoria Iașiului. Putem oare reconfirma Iașiul cu actualii lideri locali sau ei nu pot să fie reprezentativi?

Comentarii (1)

Jurnal de blogger8 Decembrie 2011, 10:12 pm

[...] Ivan: Decizie corecta care nu merita salutata Nicusor Paduraru: Politica elitelor – o necesitate neinteleasa [...]