România merită mai mult. Iașiul merită mai mult

24 Ianuarie 2012, 2:12 pm

Discursul susținut de Deputatul Nicușor Păduraru în ședința extraordinară a Parlamentului României, ședință solemnă consacrată importanței istorice a zilei de 24 ianuarie:

Destulă învrăjbire au produs până acum luptele politice între Romîni! Causa acelor lupte lipsind astăzi, lipsească tot odată și tristă desbinare dintre ei. Presentul și viitorul României o reclamă aceasta prin glasul nostru, care va chiama la înfrățire, Romînilor!“, fragment discurs Domnitor Alexandru Ioan Cuza.

Unirea Principatelor Române

24 ianuarie 1859, este actul politic care stă la baza României moderne și a formării națiunii române. Unirea Principatelor Române din 1859 a constituit o etapă importantă pe calea formării statului unitar român, a cărui întregire a fost înfăptuită la 1918 și o premisă pentru cucerirea independenței naționale.

Primii pași pregătitori au fost făcuți imediat după Revoluţia din 1848, Unirea devenind problema centrală, dominantă, a vieţii politice româneşti și punând în mişcare cele mai largi mase ale poporului.

Adunările ad-hoc ale căror lucrări au început în septembrie 1857, la Iaşi şi la Bucureşti au prilejuit o manifestare puternică a coeziunii şi a forţei mişcării unioniste, o impresionantă demonstraţie a voinţei poporului român de a-şi făuri statul său naţional.

Marea Unire nu s-a realizat în birouri, Marea Unire s-a realizat cu sacrificiul generației tinere, care a pus țara mai presus de orice, o generație care a știut să fie unită, care a știut să fie puternică și să realizeze România Mare.

Trebuie spus că momentului 1859, i-a urmat un lung șir de evenimente care au culminat cu Marea Unire de la 1918. Poporul român și-a dat jertfa de sânge în Războiul de Independență de la 1877, poporul român și-a dat jertfa de sânge în Primul Război Mondial. Aș spune că toate marile evenimente care au dus la constituirea statului unitar român au fost plătite, în primul rând, de popor.

În ianuarie 1859, românii au avut un obiectiv capital, iar liderii politici ai acelor vremuri au avut înțelepciunea să lase deoparte toate neînţelegerile şi disensiunile şi au ales acelaşi domnitor: Alexandru Ioan Cuza. Liderii politici de atunci, indiferent de culoarea lor politică, au ştiut să pună interesele României înaintea intereselor politice personale.

Este o lecţie de istorie importantă pentru noi toţi oamenii politici de astăzi, care ne raportăm la miza reală a politicii pentru România şi pentru români. Am convingerea că solidaritatea şi unitatea sunt mult mai de preţ şi mai folositoare românilor decât dezbinarea sau tensiunile ce ne depărtează de preocupările de zi cu zi ale cetăţenilor.

Cu toate acestea și atunci ca și acum de altfel, România a fost marcată de tensiuni politice, numai că până la urmă înțelepciunea și interesul național au învins. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități precum Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București. Lucru care s-a și întâmplat dealtfel, promisiunile politice făcute Iașiului, legate de structuri centrale ale statului mutate cu sediul central la Iași, nu au mai fost respectate niciodată. Poate de aceea și astăzi Iașiul își cere drepturi istorice de recunoaștere a importanței sale pentru evoluția României moderne, reamintindu-și deseori rolul de capitală a Moldovei sau perioada anilor 1916-1918 când destinele țării noastre au fost conduse de la Iași, amintirea Reginei Maria și a Regelui Carol I fiind și astăzi prezentă în patrimoniul Iașilor și memoria documentelor istorice.

Cu toate acestea și atunci ca și acum de altfel, România a fost marcată de tensiuni politice, numai că până la urmă înțelepciunea și interesul național au învins. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități precum Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Manolache Costache Epureanu, Anastasie Panu avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București. Lucru care s-a și întâmplat dealtfel, promisiunile politice făcute Iașiului, legate de structuri centrale ale statului mutate cu sediul central la Iași, nu au mai fost respectate niciodată. Poate de aceea și astăzi Iașiul își cere drepturi istorice de recunoaștere a importanței sale pentru evoluția României moderne, reamintindu-și deseori rolul de capitală a Moldovei sau perioada anilor 1916-1918 când destinele țării noastre au fost conduse de la Iași, amintirea Reginei Maria și a Regelui Carol I fiind și astăzi prezentă în patrimoniul Iașilor și memoria documentelor istorice.

Stimați colegi,
Relația cu Europa anilor 1859 pare a fi la fel de actuală și astăzi. Iată ce spunea Președintele Consiliului Miniștrilor, Anastasie Panu, la 6 decembrie 1859 în sala adunării elective:
Dacă, până în această zi, încă au mai rămas în câteva capete oarecare sperări și visuri personale, ele trebuie astăzi să se stingă, căci atât țara, cât și Europa, s-au pronunțat cu solemnitate în chestia politică a principatelor.
…………………………………………………… ……………………………………………….
România e ostenită de încercări zadarnice, fără țel, fără folos. Ea voiește să iasă din această stare de nedumerire ce îi nimicește puterile; ea voiește să pășească înainte și să dea semne de viață. Tot odată Europa precum și m-am încredințat, este gata de a ni da concursul capitalurilor și a specialităților sale, îndată ce se vor cunoaște planurile noastre în privința viitorului. Este, prin urmare, de datoria Guvernului a se explica lămurit asupra proiectelor sale și a expune principiile ce va aplica la organisarea fiecărei ramure a administrației.

Mai vreau să reamintesc similaritatea unor bune relații cu Europa acelor ani, să notez implicarea și intervenţia diplomatică şi economică a Franţei și în special a celor doi consuli Louis Béclard de la București și Victor Place, de la Iași în reușita imensului pas spre unitate.

Despre Victor Place, N.A. Bogdan nota în monografia sa Oraşul Iaşi: „Din toţi consulii puterilor, câţi au stat mai mult sau mai puţin în Iaşi, singur acesta, Victor Place, jucă un rol deosebit în destinul Moldovei, ca şi în al ambelor Principate Române.

Într-o telegramă adresată contelui Walewski, ministrul de Externe al Franței, Victor Place scria: “Chiar fără să vrea, oricine ar fi atins de atâta entuziasm. Este un spectacol care îi mișcă și pe cei mai insensibili, al unui popor care salută, prin asemenea aclamații, regenerarea sa.” Se născuse România, “avându-l ca naș pe Napoleon al III–lea și ca mamă având Franța“, aveau să aprecieze istoricii Douay Abel și Hertault Gérard.

Descriind atmosfera din adunarea electorilor valahi, consulul Louis Béclard de la București a scris: “Un strigăt unanim, Trăiască prințul Cuza!’’ Acest strigăt s-a auzit în sala de ședință. A fost apoi repetat de mulțime care, adunată în jurul clădirii, venise de pretutindeni pentru a participa la o manifestație improvizată.

Din nefericire, nu văd în zilele noastre aceeași înțelepciune a oamenilor politici nici la București, nici la Iași și nici în demersurile și relațiile cu Europa care să determine cultivarea interesului național. Scrisoarea trimisă de liderii USL Crin Antonescu și Victor Ponata către colegii lor din Parlamentul European este o neplăcută probă în acest sens. Nu se poate vorbi în zilele noastre de o coeziune a clasei politice în interesul României și a poporului român. Uitându-mă la scena politică de astăzi, îmi stăruie în minte o întrebare: Unde sunt politicienii din perioada antebelică, care cu răbdare, tact și inteligență au făurit România Mare? Oamenii au obosit, nu le mai pasă, ba mai mult, parcă nici nu au știut niciodată ce înseamnă să le pese.

România merită mai mult. Iașiul merită mai mult. Ziua de 24 Ianuarie 1859 are semnificații istorice exact în acest sens.

Mesajul pe care vreau să îl adresez astăzi tuturor românilor şi colegilor politicieni este unul de respect și speranţă. Speranța că într-un final vom avea înțelepciunea de a ne ridica şi noi la înălţimea înaintașilor noștrii și a moştenirii pe care ne-a lăsat-o generaţiile ce au înfăptuit unirea românilor. Am încredere că spiritul Unirii va învinge, în folosul românilor!

Închei prin a vă cita un scurt fragment din mesajul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu ocazia solemnității zilei, la anul nou 1860:

„Să avem încredere în viitorul țerii noastre. Să ne unim pentru a împlini lucrarea ce-am inteprins-o; Timpul agitațiilor va trece și se va deschide o nouă eră de prosperitate națională”.

“Iașiul merită mult mai mult” – Discurs public, 24 ianuarie 2007, Nicușor Păduraru, fost prefect al Județului Iași

23 Ianuarie 2012, 5:31 pm

Mâine nu pot fi acasă, în Piața Unirii. Voi fi în Parlament, la o sesiune extraordinară dedicată evenimentului Unirii Principatelor de la 24 Ianuarie 1859. Voi ține un discurs și mă bucur că pot face asta de la cea mai înaltă tribună a țării, pentru a onora Iașiul și importanța sa în istoria României în această zi atât de sensibilă pentru orgoliile corecte ale ieșenilor.

M-aș fi bucurat să fiu acasă. Niciodată de când sunt în prima linie politică nu am lipsit de la acest eveniment și am fost de fiecare dată în piață. Ședința de la Parlament e solicitată de liderii USL, aceiași care spun că nu vor sta în Parlament și vor merge în stradă. Adica ei au cerut, au primit și după aceea au sucit-o pe un populism ipocrit. În fine, nu insist, mă bucur doar de faptul că am ocazia să onorez Iașiul oficial de pe poziția de parlamentar ales de ieșeni.

Salut cu o zi înainte importanța zilei de 24 Ianuarie 1859 și a Iașiului pentru istoria modernă a României. Anunț că voi reintroduce în Parlament alături de colegii mei acea propunere de lege care să onoreze importanța istorică a zilei de 24 Ianuarie, într-o formă care să fie corectată și acceptabilă ca formă juridică față de cea anterioară.

Ipocrizie uselistă marca Fenechiu

21 Ianuarie 2012, 7:43 pm

Ponta și Antonescu trimit scrisori către Parlamentul European prin care cer imperativ blocarea României și determină europarlamentari din alte țări să ne atace interesele naționale. Văd un Crin Antonescu care face trimiteri la fostele structuri când vorbește de lideri ai puterii, deși a primit oficial zilele trecute în prima linie politică a PNL pe Roșca Stănescu, un controversat dar foarte demonstrat individ legat exact de acele structuri mult hulite. Adică PNL a îngropat securea lustrației definitiv iar Brătienii pot să uite de moștenirea istorică lăsată liberalilor, pierduți sub umbra întunecată a unei social democrații care acoperă ultimele stafii ale comunismului.

Lista erorilor de atitudine politică și demersurilor ipocrite continuă cu ieșiri publice mincinoase care au depăsit orice limită a bunului simț. Ce să mai înteleagă un om obișnuit la o avalanșă de inepții politice aruncate cu nonșalanță și iresponsabilitate? De ce se amestecă problemele reale ale românilor cu atât de multă minciună și obsesie pentru putere? Mai poate pune cineva prețul corect pe cei din USL, care ar vrea să fie alternativă mai degrabă imediată decât democratică?

USL a cerut săptămâna trecută imperativ sesiune extraordinară a Parlamentului României gândind probabil că puterea nu va răspunde favorabil. Răspunsul a fost însă favorabil, la cât de multe nemulțumiri justificate au românii, era și firesc. Decizia conducerii camerelor Parlamentului este prin urmare răspunsul la solicitarea opoziției, adică PSD si PNL, din care face parte și deputatul Relu Fenechiu. Deputatul uselist iese însă public și dă de înțeles că parlamentarii nu au ce căuta la București la sesiunea extraordinară convocată de șefii săi ci în strada alături de oameni.

Cât de nesimțit poți fi Relule? Adică mă determini cumva să plec la București în sesiune extraordinară, inclusiv pentru onorarea zilei de 24 Ianuarie, și după ce se ia decizia cerută de tine mă anunți senin că vei chiuli de la serviciu’. La fel și parlamentarii Ponta și Antonescu, probabil că nu vor fi la București la ședinta extraordinară convocată chiar de ei, ci la Iași în Piața Unirii.

Nu a existat an de când fac politică să nu fiu prezent în 24 Ianuarie în Piața Unirii. Și anul acesta am sperat că USL nu va forța sesiune extraordinară exact în zilele de 23 și 24 Ianuarie, pentru a putea fi prezent în piață. Știu că li s-a cerut liderilor USL să ia în considerare acest lucru, pentru a onora ziua de 24 Ianuarie, Iașul, Focșaniul și istoria Unirii de la 1859 în mod distinct. Nu au vrut să țină cont.

Constat că de fapt liderii USL nu vor sub nici un chip să intre pe făgașul politic al echilibrului și bunului simț la care fac tot timpul referire. Cheamă la dialog, organizează mitinguri și revoluții mediatice însă lipsesc chiar ei de la masa soluțiilor politice. Nu m-ar mira ca la Iași, Fenechiu să se ia din nou de mână cu primarul PSD Gheorghe Nichita și să transforme o zi sfântă pentru ieșeni în panaramă politică. Relule, bărbații politici care au scris istoria Unirii Principatelor din 24 Ianuarie 1859 și au inițiat o parte din istoria României moderne, au avut alt profil moral și intelectual față de ceea ce tu reprezinți pentru ieșeni. Să nu uiți asta niciodată.

Domnule primar, istoria Iașiului merită răspunsuri decente și nu atacuri la persoană!

20 Ianuarie 2012, 6:11 pm

Primarul Gheorghe Nichita și-a exprimat astăzi un punct de vedere față de reținerile mele legate de distrugerea unei suprafețe de 12.000 mp și săparea unei gropi de 7 m adâncime. Este vorba de construcția unei parcări subterane în spațiul dintre Mitropolie și Teatrul Național. Acest proiect corespunde finanțărilor din fonduri europene pe Pol de Dezvoltare Regională de aproximativ 116 mil. Euro pe care Iașiul ar trebui să le folosească integral.

Din nefericire, Primăria Iașiului nu a avut performanța de a depune proiecte bine întocmite care să fi consumat toți banii europeni alocați. S-a ajuns în situația ca până pe 15 februarie să fim nevoiți să corectăm pompieristic neperformanța ultimilor doi ani în care ar fi fost timp să se facă documentațiile corecte. Tot din păcate, ieșenii nu au știut că se dorește construcția unei parcări subterane ci doar că se reface parcul de deasupra, ceea ce poate fi numit minciună prin omisiune.

În cursul zilei de ieri am lansat un apel constructiv pentru dialog cu specialiști atunci când proiectele noastre pot distruge vestigii arheologice importante pentru istoria și identitatea Iașiului. La un mesaj care ar fi trebuit să însemne reflecție, primarul Iașiului a făcut același gest pe care îl repetă de fiecare dată când pun întrebări publice despre subiecte importante. A preferat să atace interlocutorul în loc să răspundă.

Sunt nevoit să îi atrag atenția în mod public că jignirile domniei sale, nu pot să fie un răspuns de bun simț la o întrebare de interes public. Sunt de asemenea nevoit să îi dau de înțeles că familia și simbolurile Iașiului ar trebui să îl facă să aibă decență atunci când vorbește despre ele. Îi las pe ieșeni să tragă concluziile pe care le consideră potrivite.

Comunicat de presă transmis în data de 20 ianuarie 2012.

O nouă crimă istorică în centrul vechi al Iașiului?

19 Ianuarie 2012, 11:29 am

O știre apărută în presa locală de astăzi mi-a atras atenția și m-a îngrijorat profund. Este vorba de dorința primarului Nichita de a interveni în plin centrul Iașiului distrugând parcul din fața Teatrului Național pentru a construi o parcare subterană după care să reamenajeze parcul.

Îngrijorarea mea are explicații vechi. În mod constant, primarul Nichita a evitat ca asemenea decizii să fie luate după o consultare cu Direcția de Cultură, cu arheologi sau cu arhitecți. Din aceste motive, Iașiul a pierdut, mai ales în zona centrală, vestigii arheologice importante, acestea fiind distruse pur și simplu, “fenomenul Nichita” fiind pentru istorici și arheologi o adevărată catastrofă pe acest subiect.

Un exemplu concludent este șantierul de la Hala Centrală. Ieșenii au fost nevoiți să suporte ani de zile acel șantier, doar pentru că o consultare cu istorici și arheologi nu a avut loc decât după ce primarul Nichita, care și-a pus mai întâi buldozerele în mișcare, a fost nevoit potrivit legii să ia în considerare obligația de a efectua descărcare arheologică. În mod evident, constatarea existenței unor vestigii care era firesc să fie conservate și protejate, a mărit valoarea lucrărilor și a întârziat soluționarea disconfortului locatarilor din zonă.

Zona parcului din fața Teatrului Național se află în vecinătatea fostei Ulițe Mari, Strada Centrală a Iașiului de prin secolele XVII – XVIII. Asta înseamnă că dacă primăria se mișcă rapid, după ce va decoperta parcul vom asista din nou la un șantier deschis câțiva ani pentru descărcare arheologică.

Interesant este că subiectul lipsei parcărilor în oraș a mai fost dezbătut în Consiliul Local. Din ce știu, colegii mei au și depus propuneri de aproximativ șase locații pentru parcări, propuneri verificate inclusiv la Cadastru. Oricum, nu cred că între Teatrul Național și Mitropolie, sub parc, se impune a se construi o parcare subterană pentru că este singurul loc din Iași și nu ar fi o altă soluție.

Am o sugestie cosntructivă: rog consilierii locali, indiferent de culoare politică, să înțeleagă importanța simbolurilor istorice generate de vestigiile arheologice ale Iașiului. Pentru a fi bine și corect sfătuiți, înainte de a decide noi șantiere în vatra istorică a Iașiului, să se consulte public cu specialiștii din domeniile arheologie, istorie și arhitectură urbană pentru ca soluțiile oferite ieșenilor să le ofere satisfacția respectului față de orașul lor. Îl somez în același timp pe primarul Nichita să nu mai mascheze asemenea decizii sub hotărâri de consiliu în care nu se scrie tot ce are de gând. De data aceasta subiectul nu ar fi fost cunoscut dacă domnul Cosmin Coman nu îl explica pe larg pentru presa locală.

O scrisoare pierdută la UE

18 Ianuarie 2012, 1:06 pm

Foarte puțini oameni sunt atenți la mișcările liderilor USL la nivel european. Dealtfel vizita pesedistului Ponta la Strasbourg nu a fost văzută decât de o parte a mass-mediei, unele “agenții” de știri denaturând chiar adevărul atunci când au anunțat ieri că România este deja sancționată la pachet cu Ungaria.

Evident, demersul lui Ponta și Antonescu nu este prezentat public în mod transparent la pachet cu mișcările sociale. De ce? Dacă tot cerem transparență și analiza situației la nivel național printr-o ședință extraordinară a Parlamentului României, poate ar fi fost la fel de normal să fie prezentată public scrisoarea semnată de Ponta și Antonescu adresată partenerilor lor politici de la nivel european.

Pentru mine este evident că atât PSD cât și PNL își joacă un interes propriu, de a prelua puterea prin orice metode. Nu cred că le pasă de problemele celor care au motive să fie nemulțumiți. Comportamentul lor trădează un defect care a avut în istorie specificul național al celor care își duceau tributul la Înalta Poartă pentru a obține conducerea țării noastre. Deși timpurile sunt cu totul diferite, e inadmisibil ca un ales al poporului român, care a jurat să-i apere interesele la începutul mandatului de parlamentar, cu mâna pe Biblie și pe Constituție, să ceară altor țări să îi fie sancționată țara pe care o reprezintă.

Ca demnitar ales, le cer celor doi lideri USL, Ponta și Antonescu, să își publice scrisoarea pe care au transmis-o către colegii lor din Parlamentul European. Dacă tot vor o țară democratică și transparentă, o țară în care dialogul și explicarea gesturilor politice să fie normalitate, atunci solicitarea mea va fi respectată și va primi răspuns. Nu le cer să își explice gestul, sunt sătul de populismul discursurilor lor, vreau doar textul integral al scrisorii semnate de ei.

Ca să fiu mai explicit, dacă s-ar decide la nivel european ca România să fie sancționată, asta ar însemna că am fi afectați în privința fondurilor, că agenția Fitch ar putea considera că România își crește riscul de țară. Creșterea riscului de țară ar duce la creșterea dobânzilor bancare, creșterea deficitului bugetar, reducerea interesului pentru investitori, accentuarea inflației și afectarea și mai mult a nivelului de trai. Evident, la câteva luni după, Uniunea Europeană ar sancționa din nou România pentru neîndeplinirea unor indicatori. Adică toate sacrificiile românilor de până acum ar putea fi anulate. Pentru cine?

Legea sănătății partidelor politice

18 Ianuarie 2012, 12:00 pm

Atunci când am spus că forțarea plecării lui Arafat este o greșeală politică, colegii mei lideri naționali au fost extrem de tăcuți. Au tăcut mai multe zile, suficient pentru ca lipsa dialogului și a explicării unor situații să degenereze. Reacția ulterioară a populației, chiar dacă este clar speculată de USL, are un grad de firesc. După trei ani de sacrificii, sunt suficienți oameni afectați care au tot dreptul să își dorească mai binele. Derapajul social însă, inclusiv cel mediatic nu a fost în totalitate spontan. Cu un Fenechiu la butoanele sms ale TNL, cu un Crin care face teasing la o nouă revoluție, evident organizată spontan și un Ponta plecat la Marea Poartă pentru a fi miruit eventual ca nou șef, nu mă mai miră absolut nimic.

Tot ce se întâmplă, în opinia mea, e specific nemulțumirilor legate de sistem, inflamarea politică a opoziției nu e naturală este doar oportunism speculativ. Nu sunt de acord însă cu lipsa comunicării cu cei pe care îi servim ca demnitari aleși. Foarte mulți oameni mi-au cerut opinia, au vrut să știe cum văd lucrurile. Au tot dreptul, mandatul meu le aparține, rolul meu este cel al demnitarului care îi reprezintă și care trebuie să le dea răspunsuri. Așa că îmi voi exprima două opinii, deocamdată personale, dar care reprezintă părerea mea legată de evenimentele care au tensionat România.

Anticipatele nu sunt o soluție atât timp cât anul acesta oricum au loc alegeri. Dealtfel, procedurile legale pentru declanșarea de anticipate pot dura până la șase luni, pentru ca totul să fie democratic iar românii să își exprime dorința în mod liber, fără să gireze indirect culisele unui joc apropiat de o lovitură de stat a opoziției.

Ar fi util însă să se discute oportunitatea unui eventual guvern tehnocrat. Sunt personaje politice, colegi de-ai mei care și-au epuizat resursele de imagine pentru a mai fi credibili. Pe fondul lipsei de credibilitate, instabilitatea politică poate fi ușor speculată. Nevoia de oameni apreciați și respectați, similari doctorului Raed, este răspunsul pe care partidele politice ar trebui să învețe să îl dea, dealtfel România are o uriașă nevoie la vârf de oameni în care să aibă încredere. Sper ca un asemenea subiect să determine reflecția mai multor colegi și o analiză serioasă pe marginea acestui subiect.

O greșeală politică. Păcat, valorile se prețuiesc nu se elimină

11 Ianuarie 2012, 11:01 am

Raed Arafat este un om pe care îl consider reper de atitudine și comportament. Capacitatea sa de a se dedica profesiei a depășit barierele politice pentru că a fost în stare să modernizeze serviciul medical de urgență într-un mod pe care nici un alt om politic sau medic nu au reușit să o facă.

Nu vreau să fac comparații. Între demnitatea și discreția doctorului Raed și politica de panaramă cu drogați, oase rupte, etnobotanice și televiziuni chemate în stradă la prima oră pentru a mai vorbi de cum și-a înjunghiat soacra sau cum și-a tăiat mâna Nea’ Traian cu faiul, prefer de departe civilitatea și eleganța doctorului Raed Arafat.

Începuturile voluntariatului tip SMURD din județul Mureș se regăsesc undeva în anii 90. Implicarea și altruismul doctorului Arafat, un om ce nu poate fi bănuit de dorință de imagine sau carieră politică, au impresionat toate guvernele care au trecut prin Palatul Victoria. Construcția SMURD, bazată la începuturi pe voluntariat, a devenit fenomen de masă la nivel național și s-a transformat în instituție, parte componentă a Inspectoratelor pentru Situații de Urgență. Eram prefect al județului Iași în septembrie 2007 atunci când s-a înființat SMURD-ul de la Iași și am coparticipat la momentele în care au fost încredințate mașinile speciale și ambulanțele unor localități din județul Iași.

Legea sănătății, se pare că schimbă radical sistemul de sănătate din România. Prin urmare sper că specialiștii se vor așeza la masa unui dialog constructiv și responsabil, mai mult responsabil și mai puțin onorific. Dialogul profesioniștilor din sănătate nu ar trebui să fie tratat cu rigoarea unei cazărmi militare. Până la urmă, evoluția democrației presupune gestionarea dialogului și nu tăierea de capete. Sugestia demisiei doctorului Raed bazată strict pe raporturi ierarhice și vorbit atunci când ți se dă dreptul, nu îmi oferă suficiente argumente pentru pierderea expertizei acestui om de către Ministerul Sănătății.

E o vorbă populară care spune că înainte de a distruge ceva, mai întâi să pui ceva mai bun în loc. La acest moment sistemul de sănătate din România se bazează pe serviciile SMURD, chiar dacă mai sunt necesare ajustări ale relațiilor cu sistemul de urgențe al spitalelor și serviciilor de ambulanță.

La Mulți Ani!

7 Ianuarie 2012, 12:57 pm

La Mulți Ani și multă sănătate tuturor celor care își sărbătoresc astăzi ziua de Sf. Prooroc Ioan Botezătorul.

Responsabilitatea de a fi folositor

4 Ianuarie 2012, 1:39 pm

Un nou an, alte noi provocări. Aș vrea să fie un an al bunului simț, deși nu avem prea mari șanse. Nu de alta, însă secretele seducției politice nu prea includ arme precum bunul simț sau realismul. Se și vede din comportamentul public al unor lideri politici intens mediatizați.

Seducția politică va fi cumva gestionată și de mine. Nu sunt însă prea dotat cu capacitatea de a oferi circ estetic. Așa că voi fi nevoit să mă și “rup” cumva de scena politică generală pentru a mă individualiza local. Oferta de seriozitate și capacitatea de a fi folositor ar trebui să fie preferabilă jocurilor de imagine iar eu insist în continuare să îmi păstrez stilul. Nu înseamnă că voi evita oferta de echipă, nu poți fi eficient de unul singur însă nici nu vreau să îmi asum deficiențe de integritate sau etică care nu mă caracterizează.

Haosul generalizat al autorității fără responsabilitate, a determinat în percepția publică o pierdere a capacității de a separa și identifica cauza de efect. La ora actuală nimeni nu distinge administrația centrală de cea locală iar efectele răului suprem numit criză mondială au la noi în țară explicații nerealiste centrate pe politic și mai puțin pe comportamentul socio-economic.

Vreau un an cu lumină. Un an în care să fie preferați cei care au un cult pentru a fi folositori celor din jur. Mă interesează mai puțin sau chiar deloc personajele bântuite de minciună sau lipsa propriei demnități. Lumea lor nu îmi aparține. Vă doresc succes și vouă celor onești și înțelepți.

Voi candida din nou pentru Parlamentul României însă nu exclud și alte provocări majore. Prioritara va fi capacitatea de a fi folositor ieșenilor. Cine se teme de mine politic e bine să își cultive temerile, va avea motive serioase.