Crin, uită-te la fostul președinte al Germaniei!

22 Februarie 2012, 2:10 pm

Suntem campioni la a răsturna principii elementare. Simplul fapt că unul din liderii opoziției nu a reușit să fie prezent la niciunul din voturile finale ale Senatului României, e un motiv de reflexie care ar trebui să se finalizeze cel puțin cu demisii de onoare. Introducerea “chiulangitei” în dicționarul instrumentelor de lucru parlamentare, e de o lipsă de bun simț remarcabilă.

Am câteva dileme, nu pot înțelege de ce în societatea românească există toleranță și uneori chiar simpatie față de lepre. Suntem o țară în care există parlamentari cu sentințe în dosare penale, care își permit să își păstreze calitatea de demnitar și nici măcar nu clipesc dacă le sugerezi să fie oameni de onoare. Suntem o țară în care candidatul opoziției pentru cea mai înaltă demnitate a statului, aceea de președinte al tuturor românilor, e culmea, un profesor, care ar trebui să aibă definiția chiulului în limbajul curent în zona de explicații de tipul “AȘA NU”.

Dacă în Germania, președintele acestei țări a demisionat pentru că și-a permis să omită niște adevăruri despre el însuși, la noi se exersează culmea tupeului. Am văzut un deputat PNL care fiind luat la întrebări cu referire la “performanțele” șefului său ierarhic, a fost pus într-o ipostază extrem de neplăcută în care eu, cel puțin, m-aș fi rușinat de atitudinea colegului meu. Rușinea însă, nu e o calitate politică la PNL, în acest caz , acel demnitar căuta să justifice cifra zero dând de înțeles cum că Antonescu ar fi un președinte dinamic peste sută la sută.

Suntem o țară cu reflexe întârziate. Nu îmi trebuie trusturi mass-media care să prelucreze o informație atât de elocventă și să îmi explice cât de pătrat poate fi pământul rotund și cât de importantă e venirea opoziției la putere. În urmă cu doi ani, la o discuție în Parlament pe marginea unor dosare penale și al inutilului vot al Parlamentului în calea activității organelor judiciare, am descoperit că un om politic fără dosare penale e un fel de spaimă pentru liderii oricărui partid. Aș numi depresie sentimentală politică (bolnavi de iubire) faptul că românul votează cu încăpățânare și cu insistență indivizi penali. Colegul Theodor Paleologu are un remediu naturist: terapia prin Caragiale. El consideră că opoziția își dă singură scatoalce, definind “chiulangita” ca o greșeală politică caraghioasă. Eu aș prefera ca românii să își folosească acel filtru al bunului simț și al educației elementare și să sancționeze asemenea aberații cu scoaterea definitivă din viața publică.