Drama copiilor care cresc fără părinți

31 Martie 2012, 10:25 am

Uite asta e o problemă gravă: doar în Iași avem peste 3100 de familii cu 5000 de copii ai căror părinți au plecat în străinătate și ei au rămas acasă. Din aceștia doar vreo 60 sunt sub diverse forme de protecție ale statului, majoritatea fiind sub 2 ani. Ceilalți sunt lăsați la rude și statistica sună cam așa: 72 de copii până într-un an, 227 între 1 an și 2 ani, 989 de la 3 la șase ani, 1187 de la 7 la 9 ani, 1409 de la 10 la 13 ani și 1159 de la 14 la 17 ani.

Mai fac mențiunea că raportările sunt nesigure, cel mai probabil sunt mult mai mulți copii în situația aceasta de a crește fără să aibă părinții aproape. O generație care este încărcată de probleme emoționale lipsite de suport, statul nefiind pregătit să asiste aceste situații nici prin asistență socială și nici prin sistemul educațional.

Nu avem consiliere psihologică pe măsură în școli, profesorii nu fac față discriminărilor necontrolate din partea celorlalți copii iar incluziunea socială a acestora e o problemă total scapată de sub monitorizări.

Ca să pună capac, presa mediatizează insistent cazurile negative cu copii, făcându-și rating din suferința și emoțiile acestora. Avem cazuri de violențe la școală, tâlhării și din păcate sinucideri sau agresiuni cu consecințe extrem de grave. Vă dați seama ce impact au aceste știri numai pentru cei peste 5000 de copii din Iași ? Dar la nivel național?

Această generație va fi cea care va defini societatea românească peste 15 – 20 de ani. Lipsa unor măsuri de protecție efectivă a dezvoltării lor se va transforma într-un fel de reacție socială ale cărei caracteristici se văd deja în jurul nostru.

Semnale de alarmă trage toată lumea, soluții sunt mai puține. Dacă ați avut răbdare să citiți până la capăt acest text, scrieți și voi câte ceva: opinii, păreri, sugestii. Le voi folosi în intervențiile mele pe acest subiect în parlament.