Despre parlamentul unicameral

23 Octombrie 2008, 8:28 pm

Discuţiile despre sistemul unicameral încep să prindă contur cât mai clar în România, motiv pentru care cred că sunt necesare câteva precizări utile pentru toţi cei ce vor să afle argumentele simple în favoarea acestui sistem.

Ţările membre ale UE în care avem bicameralism sunt următoarele 12: Austria, Belgia, Cehia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, România, Spania.

Ţările membre ale UE în care avem unicameralism sunt următoarele 15: Bulgaria, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Grecia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Suedia, Ungaria.

M-am întrebat care sunt motivele pentru care peste jumătate dintre ţările membre ale UE au sistem unicameral. Făcând o analiză comparată, am constatat că:

  1. 1. bicameralismul este prezent în următoarele condiţii:
    1. a. în ţările cu sistem administrativ de tip federal, unităţile administrative fiind numite landuri, comunităţi sau regiuni (Austria, Belgia, Cehia, Germania, Olanda, Spania), şi în care cele două camere au atribuţii diferite (Franţa, Irlanda, Italia, Polonia, Marea Britanie);
    2. b. alegerile pentru cele două camere se realizează prin metode de scrutin diferite, excepţie făcând Italia.
  2. 2. unicameralismul este prezent în statele cu sistem administrativ similar cu al nostru.

Cu toate acestea, în România, avem sistem bicameral. Nu suntem stat federal, iar alegerea pentru cele două camere se face în acelaşi mod, doar numărul voturilor necesare pentru un mandat de deputat fiind diferit de cel necesar pentru unul de senator. În această situaţie, variantele pentru a intra într-o normalitate ar fi:

  1. 1. trecerea la sistemul unicameral;
  2. 2. transformarea României într-un stat federal (variantă susţinută la noi de către UDMR), cu schimbarea modului de alegere a reprezentanţilor din cele două camere şi a introducerii unor diferenţe între atribuţiilor acestora.

Susţin ideea că România este un stat unitar, iar descentralizarea administrativă nu trebuie să se realizeze pe criterii etnice. De aceea, consider că cea mai de bun simţ măsură este trecerea la sistemul unicameral, măsură propusă de către Partidul Democrat Liberal.

Poteca de centură

19 Octombrie 2008, 4:19 pm

“Cum puteţi face o şosea ocolitoare cu o singură bandă de mers pentru fiecare sens? Voi faceţi şosea ocolitoare prin oraş? Nu vă gândiţi ce trafic va fi aici, având în vedere că Iaşul e capitala Moldovei.”

Vorbele critice nu sunt ale mele, ci chiar ale premierului care a avut o opinie deloc măgulitoare pentru cei care, de ceva vreme, se bat cu carămida în piept cu proiectul şoselei de centură. Faptul că proiectul este în mare întârziere nu este o garanţie a faptului că el va fi mai bun. Anul trecut, era un termen fixat pentru rezolvarea problemelor de natură juridică şi cadastrală. Termenul de 30 septembrie, dacă nu mă înşel, nu s-a respectat, fiind “reaşezat”. Se ţi vede dealtfel că lucrările au început cu aproape un an mai târziu iar proiectul a fost supus unor schimbări de traseu discutate “tehnic” şi între lideri politici din PSD şi PNL. Şi asta pentru a ne trezi nu cu o şosea de centură, ci cu o potecă.

Se spune că diferenţa dintre un doctor şi un inginer e că doctorul îşi îngroapă nereuşitele şi nu le mai vede nimeni, în timp ce inginerul e nevoit să-ţşi suporte greşelile, pentru că le vad mai multe generaţii. Se vede acest lucru şi în cazul potecii de centură. Nu trebuie să ai înalte studii tehnice pentru a te gândi la faptul că Iaşul are nevoie de o şosea de centură serioasă şi nu de un drumeag. Este suficient să priveşti la ce se întâmplă cu infrastructura noastră, proiectată cândva pentru un anumit trafic şi ramasă acum mică. Şi, de asemenea, să te mai gândeşti la faptul că numărul maşinilor este în continua creştere. Dar, probabil că cei ce au ţinut să-şi lege numele de şoseaua de centură nu au timp de asta, fiind preocupaţi, după expresia unui lăudăros politician ieşean, de proiectele care nu se văd. Mâine-poimâine o să ne invite să circulăm pe şoseaua de centură care nu se vede acolo. Iar noi o să-i urăm drum bun în politică, acolo unde va începe, treptat, să nu se mai vadă.

Eu la Local Kombat

16 Octombrie 2008, 10:16 pm

Ei, nu e chiar ce vă aşteptaţi. E vorba doar de emisiunea cu acelaşi nume, pe care o puteţi viziona aici.

Update: Scuze, link-ul nu mai e valabil.

Fenechiu, în căutare de calităţi

12 Octombrie 2008, 9:33 pm

Fenechiu anunţă că ştie sigur că i se pregătesc dosare şi că justiţia va fi sub presiunea opoziţiei. Asta în condiţiile în care şeful sau e prim ministru şi are ministrul justiţiei în subordine. Ce să înţelegem? Că Tăriceanu ar avea o înţelegere cu opoziţia să-i facă rău celui care se prezintă ca om important în partid?

Cred că e posibil, dacă mă gândesc la următorul aspect: de câte ori apare la televizor, Fenechiu este prezentat ca vicepreşedinte al PNL. E o calitate pe care, chiar dacă o vrea, nu o are. Cel puţin în zona oficială la adresa http://www.pnl.ro/index.php?id=bpcNew se observă că nu are deloc asemenea calitate, ci doar pe aceea de membru delegat cu nu ştiu ce atribuţii speciale. “Greşeala” se repetă de o bună bucată de timp şi este posibil să fie tolerată chiar de către o parte din PNL, că o recunoaştere a faptului că, după cum se exprimă însuşi impostura sa, el este “…omul care trage sforile în PNL, omul care face şi drege”. Poate că lui Călin nu-i mai place de Relu.

Când am citit chestia cu “Moldova nu e a voastră” mă gândeam că a lipsit foarte puţin să spună că e chiar a lui. Îmi pun întrebarea cine îl mai crede, mai ales dupa “duşurile” administrate chiar de către Tăriceanu slugii lui ministeriale. Puţin contează ce crede Fenechiu despre Moldova, dar important este ce vedem noi astăzi: Iaşul nu mai e al lui. Şi nici guvernul. Şi, într-o zi, nici filială.

Radiografie simplă…

8 Octombrie 2008, 4:32 pm

Am citit şi auzit foarte multe opinii despre ultimele evenimente, cele legate de demiterea lui Cristian Adomniţei şi despre criza economică şi măsurile BNR. Observ o atenţie sporită evident pe subiectul “comercial” şi anume primul subiect. Al doilea e lăsat undeva în zona neinteresantă, deşi ar trebui să fim cel puţin extrem de atenţi cu riscul unor efecte de masă.

Mai ţineţi minte? Înainte de alegerile din alţi ani au mai fost nişte căderi spectaculoase ale unor fonduri de investiţii, şi aduc exemplul SAFI sau FNI, cunoscute deja de toată lumea. Asta ar mai lipsi acum, să mai şi pice vreo bancă. Momentul e cât se poate de … întâmplător.

Ce legatură are dezechilibrul economic cu Adomniţei? Staţi să mai discutăm puţin. Toate măsurile sociale şi anume măriri de pensii, salarii bugetari, dispariţii plafoane farmacii, etc. necesare de altfel, nu au venit însă ca urmare a unui mod calculat de planificare a lor, ci au venit deodată toate, exact înainte de alegeri. Efectul: s-a muşcat o îmbucătură mare dintr-odată şi ne-a stat în gât tuturor bugetul de stat, brusc incapabil să facă faţă. Să le promiţi una profesorilor şi după aceea să îi laşi cu ochii la soare evident că doare. Nimeni însă nu pare interesat cu adevărat de criza bugetară sau de efectele crizei economice. Teama îmi e că o să ne trezim cu cine ştie ce efecte de masă şi cu mii de oameni afectaţi din nou.

Se spune că e bine când mai vin bani la Iaşi şi au mai venit. Cum au venit şi cum se cheltuiesc? Păi ce, mai are importanţă? Mai contează dacă stilul bugetar românesc e definit de: taie cine poate şi cât de mult? În asemenea condiţii, evident că stilul şmecheresc e cel mai potrivit. Ai luat şi ai fugit cu ei. Ce strategii, ce Uniunea Europeană şi analize pe standarde de cost, ce descentralizare şi urmărire de obiective? Dom’le, nu e nevoie de prea multă înţelepciune: iei şi fugi.

Sunt uluit de modul în care reacţionează unele persoane cu pregătire serioasă, de la care aş avea aşteptări mai mari. Justifică un mod de administrare a banilor exact în stilul vatafilor, acceptând uşor lipsa calităţii managementului. Ce contează dacă se dărâmă toată şandramaua după ce scoatem nişte cărămizi de la bază să le ducem acasă?

Ce legatură are cu Adomniţei? Nici una aş zice. Sunt două tipuri de evenimente, iar eu am vorbit de unul singur. Cel mai important desigur.

Salariile profesorilor: preţul rămânerii liberalilor la guvernare devine preţul intrării lor în opoziţie

7 Octombrie 2008, 10:26 am

Aşa cum ştie toată lumea, liberalii au rămas la guvernare cu sprijinul PSD. În ultima vreme comportamentul lor pare caracterizat de arogantă, suficientă şi multe vocalize (chiar obraznice). Au dat impresia că, fără să le vină să creadă, au început chiar să se autoconsidere ca fiind buni. Să rezişti la guvernare doar cu 18 procente pare a fi o performanţă. Înţelegerile cu PSD au generat măsuri populiste cum nici în anii de glorie ai PSD nu au fost luate. Îmi amintesc cum Geoană a ieşit triumfător de la guvern împreună cu Tăriceanu şi a anunţat triumfător măsurile sociale ca fiind o victorie social democrată.

Scurtă le-a fost bucuria liberalilor, fiindcă a venit ziua notei de plată pentru festinul ce ţine de un an şi jumătate. Scandalul salariilor profesorilor i-a pus pe nou veniţii în partea stângă a esichierului politic într-o situaţie delicată. PSD-ul cântă, iar liberalii joacă pe un punct de pensie şi le mai rămâne o bucată. Oare cum vor primi profesorii vestea că liberalii, după ce au votat, fac eforturi pentru a bloca aplicarea legii majorării salariilor? Cum vor primi vestea funcţionării publici, care aşteptau la rând şi ei o mărire de salariu? Dacă liberalii tot au ştiut că este o măsura de „superpopulism” de ce au votat-o?

Domnilor liberali superstangişti, ceea ce v-a ţinut la ruşinoasa guvernare vă şi netezeşte calea spre o opoziţie fără glorie.

Imobiliarele – afaceri private cu bunuri şi bani publici

1 Octombrie 2008, 8:33 pm

În domeniul imobiliar, a apărut o schimbare majoră: pentru că nu prea mai rentează afacerile cu terenuri sau apartamente (au scăzut preţurile, iar băncile nu mai oferă condiţii lejere pentru achiziţii), speculatorii cu sprijin politic din acest gen de business au pus ochii pe patrimoniile imobiliare din domeniul public.

Haideţi să discutăm, de exemplu, despre exproprieri. În cazul unor obiective de interes public, statul ar trebui să fie puternic, să poată interveni şi să exproprieze în condiţii clare. În alte ţări europene, nu e nevoie de ani de zile pentru aşa ceva: există grile de despăgubiri calculate destul de strict la nivel naţional şi ţinând cont de zonă şi context, ceea ce elimină posibilitatea speculaţiilor. La noi, se vine cu studii ale unor experţi care, din câte am văzut în mass media, calculează diferit valoarea pentru terenul lui X faţă de terenul lui Y, chiar dacă acestea sunt gard în gard (aşa cum s-a întâmplat în cazul Aeroportului Iaşi) şi diferenţele nu sunt de câţiva euro. Iar noi rămânem surprinşi pe moment de asemenea megaescrocherii, iar apoi ne luăm cu alte treburi. Din păcate, şi instituţiile abilitate tac.

Exemplele pot continua şi ar trebui să nu ne mai mirăm de ce mari agenţi economici din Iaşi, precum Nicolina, Fortus, Terom (şi, cât pe ce, şi Antibioticele) sunt pe cale de dispariţie. Şi, pentru asta, aţi auzit că ar fi fost cineva tras la răspundere?!

Ţara arde, iar d-l Simirad vrea sediu nou. La limita legii

1 Octombrie 2008, 8:01 pm

„Ţara arde şi baba se piaptănă” spune un vechi proverb românesc; „se piaptană pe bani publici”, aş completa eu, pentru a descrie modul în care se tratează bugetul judeţului Iaşi. Proiectul unui „atât de necesar” megalomanic sediu nou de Consiliu Judeţean, în valoare de vreo 10 mil. de euro, pare desprins din filmele din epoca primarului Simirad. Dacă glumiţele ieţite de pe limba lată a domnului preşedinte de CJ nu ne-ar costa atâta, zău ca am râde; dar aşa, la banii aştia, ne cam îngheaţă zâmbetul pe buze.

Pentru că nu vreau să judec situaţia cu prezumţia de vinovăţie, ci consider că inepuizabilul „nea Costică” nu-şi dă seama de ceea ce face, vin cu două propuneri:

1. Se pot găsi resurse financiare din programele operaţionale deja active cu bani europeni. Măcar salariaţii din CJ ar trebui să ştie de axa 1 a PODCA. Dacă nu, îmi pare rău, dar ar trebui să se documenteze, ca să nu repetăm mişcarea ca în cazul creditului Dexia. Asta ar însemna că noi, cetăţenii, să nu dăm niciun ban pentru pretenţiile faraonice şi igienizarea zilnică a d-lui Simirad, ci să folosim pentru asta bani europeni. Bineînţeles, asta înseamnă şi ca documentaţiile lucrărilor şi etapele de fapt să fie avizate de autorităţile de management de la Bucureşti, iar celor de la Iaşi să nu le iasă mare lucru din afacere.

2. Legea nr. 273 a finanţelor publice locale, aparută în iunie 2006, are un capitol legat de programele de investiţii publice (vezi art. 42), rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor prin Direcţia de finanţe locale (art. 43), aprobarea acestor proiecte (art. 44), condiţiile pentru includerea investiţiilor în proiectul bugetului (art. 45) etc.. Le recomand d-lui Simirad şi celor ce susţin această aberantă cheltuire de bani publici lecturarea acestei legi fiindcă asta i-ar scuti de mari probleme. Cum nu garantez că o vor face, le spun doar că, în baza legii menţionate, programul de investiţii se aprobă prin hotărâre de CJ cu evidenţierea acestora. Nu poţi să introduci şi să scoţi modificări, inclusiv corecţii bugetare, la nivel de judeţ, decât în anumite momente (trimestrial, semestrial). Până la a fi introdusă clădirea în patrimoniul judeţului, mai este şi etapa respectării cerinţelor bugetare ale finanţelor publice locale. Apoi, a auzit cineva de studii de fezabilitate, expertize sau documentaţii tehnico-economice care să fie aprobate de plen? Evident nu!

Pour les connaisseurs: ştiu ce spun, pentru că am condus în minister structura unde se nasc legile pentru administraţie. De aceea, pot spune că sunt suspect de neclare demersurile pentru construirea respectivului sediu. Dar, deocamdată, până trece toamna, pot doar să atrag atenţia asupra acestui fapt.

Domnule Fenechiu, cum aţi făcut ultimul milion de euro?

29 Septembrie 2008, 12:01 am

De-a dreptul uimitoare puterea lui Relu Fenechiu de a minţi cu seninatate. Ieri, la Realitatea, a declarat că primul milion de euro l-a facut înainte de a ajunge în politică. A uitat că prin anii 90 nu se găseau milionari în euro nici în Occident (euro a fost introdus in 2000), iar la noi erau puţine persoane milionare în dolari. Fenechiu nu se numără printre ele.

Mi-a părut de bun simţ observaţia lui Radu Soviani, că dacă ar fi avut de pe atunci un milion, ar fi câştigat mai bine dacă îi ţinea în bancă. De aici, decurg două concluzii: fie Relu Fenechiu este un afacerist prost, fie milionul este de dată foarte recentă şi timpul scurt nu i-a permis să ajungă decât la trei.

Dar, să admitem prin absurd că Relu Fenechiu ar fi avut primul milion de… dolari înainte de a intra în politică. Mă interesează mai puţin acest lucru. Eu l-aş întreba altceva: cum a făcut ultimele două milioane de euro, cele făcute dupa ce a intrat în politică?

Hoţii strigă „prindeţi hoţii!”

26 Septembrie 2008, 8:25 pm

Declaraţiile date în ultima vreme de către liderii monstruoasei coaliţii PSD-PNL fac parte din categoria „hoţii strigă «prindeţi hoţii!»”. Se porneşte de la premiza ca repetarea până la saţietate a ideii unei înţelegeri între PDL şi PRM poate acoperi înţelegerea de un an şi jumătatea dintre PSD şi PNL.

Să cântărim cele două gesturi, să vedem care este mai dăunător: abandonarea programului Alianţei DA cu preţul guvernării prin şantaj politic (fapt recunoscut public de marele aliat al liberalilor, Mircea Geoană), sau susţinerea lui Vadim pentru a-şi menţine funcţia pentru doar trei luni? Să spunem că gestul PDL a fost o greşeală, recunoscută public de către lideri. Efectul acesteia, dacă va fi vreunul, nu ţine mai mult de trei luni şi nu are cum să afecteze populaţia, ci, în cel mai rău caz, doar partidul. Dar, în cazul coaliţiei împotriva naturii ce ţine de un an şi jumătate nu se poate vorbi de greşeală. Nu poţi să greşeşti atâta timp. Este vorba de lipsa totală de respect faţă de cei care te-au votat şi de inconştienţa administrativă. Iar acest mod de a face politică îi afectează grav pe români. Măsurile sociale luate, într-o proporţie ce i-a speriat până şi pe social-democraţi, este un gest grav ce dovedeşte că pe liberali îi interesează mai mult puterea decât ceea ce se va întâmpla după ce pleacă ei. Guvernarea după principiul „după noi, potopul” este foarte riscantă şi vom vedea efectele ei în prima parte a anului viitor, când s-ar putea să nu mai fie bani de salarii pentru bugetari. Vom vota şi vom vedea.

Cât priveşte minciuna cu „sabotarea uninominalului”, o întrebare simplă, pe care ar putea-o pricepe până şi miniştrii liberali ieşeni, clarifică lucrurile: cine a încălcat legea uninominalului în decuparea colegiilor astfel încât să le permită peremiştilor să o conteste? Desigur, monstruoasa coaliţie PSD-PNL. În contra-partidă, cine a mai iniţiat o campanie de informare a cetăţenilor cu privire la uninominal şi de susţinere a acestui sistem de vot? NUMAI PDL. Aşa că, domnilor coalizăţi, lasaţi-o mai moale cu acuzele. Minciunile sunt prea mari pentru a putea fi înghiţite de către electorat. Şi, vorba aceea, electoratul e mai deştept ca voi.